PASTORALĂ LA ÎNVIEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS 2022

0
105

 Dr. Irineu,

 PRIN HARUL LUI DUMNEZEU

ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ȘI MITROPOLITUL OLTENIEI

PREACUCERNICULUI CLER,

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,

PREAIUBIȚILOR CREDINCIOȘI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI,

HAR, MILĂ ȘI PACE DE LA MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS,

IAR DE LA NOI PĂRINTEȘTI BINECUVÂNTĂRI

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Iubiți frați și surori în Domnul,

 Hristos a înviat!

În această noapte Sfântă de Înviere, Biserica noastră Ortodoxă ne învață că atunci când spunem: „Cred într-Unul Dumnezeu”, ne încredințăm lui Dumnezeu Tatăl convinși că ne iubește și că noi Îl iubim pe El. Pronunțând aceste cuvinte, în primul rând, suntem încredințați că Dumnezeu este Creatorul cerului și al pământului și că este viața și iubirea noastră. În această credință suntem convinși că Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul Tatălui, ne apără și ne conduce în „Duhul Său Cel bun la pământul dreptăţii[1], cum ne învață Psalmistul David. Prin credința în Preasfânta Treime ne împărtășim de dragostea lui Dumnezeu Tatăl și aceasta devine temelia unirii noastre în iubire cu El și cu întreaga creație. Mergând pe calea credinței, viața noastră personală se va schimba în bine și cu ajutorul lui Dumnezeu șederea noastră vremelnică de aici va fi desăvârșită într-o viață veșnică și fericită în Împărăția cerurilor.

Desigur, Cel Care ne cheamă să trăim această experiență în iubire este Însuși Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel răstignit și înviat, Care ne-a chemat prin Învierea Sa să moștenim fericirea Raiului. Crezând astfel în Învierea Domnului, ajungem să fim iubiți de Dumnezeu și purtători ai valorilor vieții dumnezeiești, valori care nu se modifică potrivit modei și opiniei lumii în care trăim. Și pentru că am ales să fim mărturisitori ai Învierii Domnului, credincioși ai Celui Care ne arată calea spre mântuire și fericire veșnică, trebuie, de bună seamă, să ne curățim de păcatele lumii și să ne asumăm o viață plăcută lui Dumnezeu. Creștinul credincios lui Dumnezeu și iubitor de aproapele nu se va mai teme de valurile lumești ale vieții cotidiene, ci își va trăi credința și își va manifesta liber propria convingere în adevărul Învierii Mântuitorului Hristos fără teamă. Aceia care se vor teme de suferințele și de necazurile acestei vieți vor cădea în păcatul deznădejdii, considerând că Dumnezeu este absent din viața lor. Cei stăpâniți de duhul mândriei vor vrea ca Dumnezeu să fie după rațiunea și după dorințele lor deșarte. Desigur, pentru aceștia din urmă Dumnezeu ar trebui să fie Cel Care le rezolvă problemele omenești, intervine în lume pentru a evita dificultățile, învinge puterile vrăjmașe și schimbă cursul istoriei, anulând durerea și suferința. În sfârșit, sunt și unii care, căutând refugiu în idolii plăcerilor trupești, cedează tentației de a găsi în cugetarea lor răspunsuri în promisiunile iluzorii ale vicleanului diavol. Toți aceștia, în loc să fie convinși că Dumnezeu este Creatorul nostru și Cel Care dirijează lumea pe calea mântuirii, pun în locul Mântuitorului nostru lăcomia, mândria și stăpânia lumii acesteia. De bună seamă că toate aceste atitudini păcătoase duc inevitabil la mari dezechilibre în cadrul relațiilor dintre oameni și merg până la ucideri și războaie fratricide.

Preaiubiți frați și surori în Domnul,

Credința noastră, după cum vedem, se zidește indiscutabil pe mărturisirea adevărului că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înviat din morți, „dăruindu-ne nouă viață veșnică”. Sfântul Ioan Evanghelistul, spunând că „Dumnezeu este iubire și cel ce rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu[2], ne arată lămurit că Domnul Hristos, Cel Care a înviat din morți, este viața noastră în care „trăim și ne mișcăm și suntem”.[3] Această făgăduință a Domnului, că va suferi moartea și va învia din morți pentru noi, a fost subliniată de Sfântul Evanghelist Ioan încă de la începutul Evangheliei sale, prin următoarele cuvinte: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”.[4] Cum vedem din cele afirmate de Sfântul Ioan, iubirea și Învierea sunt cele două principii care formează izvorul credinței noastre, fiind, desigur, piatra fundamentală pentru viața și existența noastră. Faptul că Dumnezeu Mântuitorul nostru a înviat din morți, „cu moartea pe moarte călcând”, adeverește că iubirea Sa are o dimensiune cosmică și cuprinde toată făptura, văzută și nevăzută. Acest eveniment l-a avut în vedere Dumnezeu Tatăl încă din Vechiul Testament, când a poruncit iudeilor să rostească în fiecare zi rugăciunea: „Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău și din toată puterea ta”.[5] Deci, Fiul Său, făcându-Se om, a făcut ca această rugăciune-poruncă să primească o exprimare mult mai adâncă și mai clară decât tot ce a fost consemnat în Legea Veche. Ca atare, Mântuitorul Hristos a rezumat întreaga Lege în cuvintele: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și pe aproapele tău ca pe tine însuți”.[6] Aceste cuvinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos s-au concretizat firește în jertfa Crucii și în victoria Sa asupra morții și a duhurilor necurate. Domnul slavei, în aceste acte, ne-a arătat că iubirea nu mai este doar o poruncă, ci este însuși răspunsul nostru la darul iubirii și chemării lui Dumnezeu Tatăl. Astăzi, din păcate, mai mult ca oricând, într-o lume a necredinței, într-o societate care ignoră pe Dumnezeu și care leagă numele Său de răzbunare, de îndemnul la ură și la violență, iubirea și Învierea nu mai sunt o preocupare importantă pentru oameni.

Desigur, Învierea, ca mesaj mântuitor al iubirii, nu trebuie să dispară din viața noastră dacă vrem ca omenirea să nu moară în păcatele ei. Pentru aceasta, credința în Înviere și mărturisirea acesteia prin iubire trebuie să crească în sufletele noastre și să se vădească între oameni în chip concret. În virtutea acestui fapt, Biserica este chemată să reamintească imperativ fiilor și fiicelor ei că Mântuitorul Hristos a biruit moartea, din iubire pentru noi, și că El ne copleșește cu dragostea Sa veșnică pentru ca noi, crezând în Învierea Lui, să comunicăm și altora iubirea Sa dumnezeiască. Privindu-ne, lumea va cunoaște, de bună seamă, că iubirea pe care Dumnezeu ne-a dăruit-o și ne-o dăruiește, într-un mod tainic și gratuit prin Învierea Sa, este o legătură interioară trainică a noastră cu Învierea Lui. De asemenea, realitatea comuniunii noastre în iubire cu Mântuitorul Iisus Hristos are nevoie urgentă să fie pusă în legătură cu practica poruncii iubirii față de aproapele nostru aflat în suferință și lipsuri de tot felul. Numai așa vom arăta lumii că Învierea este de mare importanță în vremea noastră, atât pentru a trăi în iubire unii cu alții, cât și pentru a răspunde totodată iubirii divine.

Dreptmăritori creștini,

După atâția ani de la Răstignirea Domnului pe Golgota și astăzi omenirea se poate întreba: De fapt, care este adevărata față a lui Dumnezeu? De obicei, oamenii atribuie lui Dumnezeu calități pe care le au și ei, când încearcă să-L cunoască și să creadă în El. Dar Sfânta Evanghelie ne spune că Dumnezeu este diferit de noi, oamenii, drept urmare nu putem să-L cunoaștem prin puterile noastre omenești. Dar, Mântuitorul Hristos, Care știe neputințele noastre, Se apropie permanent de noi, venind în întâmpinarea noastră zi și noapte. Făcându-Se om, din Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, El Însuși Și-a arătat iubirea Sa pe Cruce și Dumnezeirea prin Înviere. În aceste două lucrări ale Sale, El S-a vădit a fi Dumnezeu iubitor și înțelegător pentru toți oamenii din lume. Să nu uităm niciodată că Golgota este locul Jertfei pe care Domnul Hristos l-a ales pentru noi, loc prin care să ne ridice în iubirea Tatălui Său. De pe acest vârf al Răscumpărării, Mântuitorul ne-a prezentat Tatălui în iubire desăvârșită ca noi să rămânem permanent în dragostea Lui. Deci, fiind răstignit pe Cruce, El n-a învinuit pe nimeni dintre dușmanii Săi și nici n-a arătat cu degetul împotriva răstignitorilor Săi. Dimpotrivă, Domnul nostru Iisus Hristos Și-a deschis larg brațele iubirii Sale pe Cruce pentru a-i cuprinde pe toți oamenii, din toate timpurile și din toate locurile. În felul acesta, El a dovedit tuturor că este Dumnezeu-Iubire, Care nu ne strivește cu puterea Sa, ci Își dă viața în tăcere pentru noi, cei păcătoși și nerecunoscători. Ca atare, fără să ne constrângă în vreun fel, înviind din morți, El ne-a eliberat din robia morții și ne-a înălţat în Împărăția Tatălui iubirii Sale. Desigur, pentru păcatele noastre Mântuitorul ar fi trebuit să ne pedepsească aspru ca pe niște dușmani de-ai Săi, însă, în iubirea Sa, El a luat asupra Sa răul și păcatele noastre ca noi să fim liberi și vrednici de iubirea Tatălui Său. Prin urmare, Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Care a făcut din moartea Sa trecerea noastră la viață, a schimbat frica noastră în încredere și speranță. Tocmai pentru aceasta, Paștele ne încredințează că Dumnezeu poate să schimbe tot răul în bine. Noi, credincioşii, împreună cu El, vom putea cu adevărat să ne bucurăm de harul Lui, chiar dacă uneori, pentru păcatele noastre, trebuie să trecem prin boli molipsitoare și prin agonia morții. De asemenea, trebuie să știm și să credem că Învierea Domnului nostru Iisus Hristos este un adevăr istoric incontestabil și rămâne piatra de temelie a credinței noastre! Iată de ce, în dimineața Paștelui, Domnul și Mântuitorul nostru ne spune: „Nu vă temeţi!”.[7] Și chiar dacă întrebările chinuitoare cu privire la rău, boală, război nu vor dispărea dintr-o dată din mintea noastră, totuși Mântuitorul Hristos Cel înviat ne va da curajul și credința necesare să biruim prin Înviere orice disperare și deznădejde.

Preaiubiți părinți, frați și surori,

Înviind din mormânt, Mântuitorul Iisus Hristos ne-a schimbat viața, apropiindu-Se de noi cu iubire și îmbărbătare. Datorită Învierii Lui, oricât de marcată ar fi viața noastră de necazuri și nevoi, făgăduința Sa că va fi cu noi și ne va izbăvi de greutățile noastre este fără de tăgadă. Tocmai pentru aceasta, El ne-a încredințat, zicând: „Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”.[8] În sensul acesta, El a înviat din morți și Și-a deschis coasta Sa pe Cruce lăsând din ea să curgă pentru noi Sângele Său pe care îl avem în Sfânta Împărtășanie. Deci, împărtășindu-ne cu Trupul și Sângele Său, Mântuitorul Iisus Hristos vine în fiecare dintre noi și ne pătrunde toate încheieturile ființei noastre. Noi, dacă-L primim și împlinim poruncile Lui, de bună seamă că vom trăi în comuniune veșnică de iubire cu El în Duhul Sfânt.

În consecință, vă îndemnăm părintește să vă îngrijiţi de sufletele dumneavoastră primind credința în Înviere. Mântuitorul Iisus Hristos ni Se oferă la fiecare Sfântă Liturghie prin împărtășirea cu Trupul și Sângele Lui. Dacă-I vom deschide inima în iubire și rugăciune, El ne va deschide negreșit ușa milostivirii Sale și Împărăția cerurilor. Cel care crede în Învierea Domnului nostru Iisus Hristos și iubește Biserica Sa, acela va cunoaște cu adevărat că Dumnezeu este Iubire și că nu poate să trăiască în afara iubirii Lui: Iubirea este viața și în afara iubirii nu mai este nimic.

Hristos a înviat!

Adevărat a înviat!

  Al vostru către Hristos Domnul rugător şi de tot binele doritor,

Dr. Irineu

 Arhiepiscopul Craiovei

şi

Mitropolitul Olteniei

[1] Psalmul 142, 10.

[2] 1 Ioan 4, 16.

[3] Faptele Apostolilor 17, 28.

[4] Ioan 3, 16.

[5] Deuteronom 6, 4-5.

[6] Levitic 19, 18; Marcu 12, 29-31.

[7] Matei 28, 10.

[8] Matei 28, 20.