Personaj politic emblematic în America de Sud, Jose Alberto Mujica Cordano, cunoscut sub numele „El Pepe” (80 de ani), preşedintele Uruguayului, va părăsi funcţia la 1 martie a.c., succesorul său fiind reputatul oncolog Tabare Vasquez (75 de ani), candidatul Frontului Lărgit, de centru-stânga, aflat la putere de zece ani. Despre Jose „Pepe” Mujica politologii de la Montevideo sunt unanim de acord că „nici un preşedinte nu va mai avea o asemenea notorietate”. Cunoscut pentru exprimarea francă şi stilul ascet de viaţă, „preşedintele cel mai sărac din lume” – fost „guerillero” în Tupamaro (1960-1970), deţinut politic între 1973 şi 1985, după ce evadase în două rânduri –, are repulsie la ostentaţie şi „cultura consumatorismului”, cunoscute fiind filipicele sale în această privinţă. 90% din salariul lunar a fost donat sistematic, pe timpul mandatului, organizaţiilor de caritate, conservându-şi doar salariul mediu pe economie, de 900 euro/lună. Bilanţul său? Într-un lung interviu acordat publicaţiei „The Economist”, în luna august a anului trecut, „Pepe” Mujica îl consideră unul pozitiv per ansamblu, exemplificând prin creşterea economică an de an (3,3% anul trecut; 4,4% în 2013; 3,7% în 2012; 7,3% în 2011; 8,4% în 2010), scăderea şomajului şi sărăciei.
Dar rămân multe de făcut în materia redistribuirii bogăţiei şi educaţiei. „Trebuie ameliorată, la o manieră sensibilă, educaţia, şcolarizarea, dar pentru aceasta este nevoie de bani. Profesorii sunt prost plătiţi şi dacă nu-i vom putea plăti mai bine nu vom avea specialiştii care ne trebuie”. Într-o ţară cu 3,3 milioane locuitori, „Pepe” Mujica n-a ezitat să basculeze tradiţia, antamând reforme precum liberalizarea avortului, mariajul şi adopţia pentru cupluri de homosexuali (2013) şi legalizarea consumului de canabis, măsuri inabordabile în restul Americii Latine, profund impregnate de catolocism. Ales deputat în 1994, apoi senator, în 1999, ministru al Agriculturii, Resurselor Animaliere şi Pescuitului (2005-2008) şi apoi din nou senator, înainte de a deveni preşedinte, la 1 martie 2010, „Pepe” Mujica s-a distins prin modul de viaţă străin de orice fast în timpul mandatului prezidenţial. A locuit împreună cu soţia sa – Lucia Topolinschi, senator ales cu cel mai mare număr de voturi – la mica fermă de lângă Montevideo, unde a continuat să cultive flori, cuplul prezidenţial beneficiind de protecţia a doar doi poliţişti. Ca să-l înţelegi pe „Pepe” Mujica, filosofia sa despre viaţă, după ce a luptat cu arma în mână (merită revăzut filmul lui Costa Gavras „Stare de asediu” – 1971), ar trebui re-vizionate interviurile acordate unor televiziuni (CNN, Al-Jazeera, TV E), care debutează cu uluiala deplină a reporterilor, cărora le pregăteşte cafeaua însuşi intervievatul.
Patrimoniul cuplului prezidenţial provine, în mare măsură, din partea soţiei, „Pepe” Mujica având o maşină Coccinelle de… 23 de ani, evaluată în 2012 la 4,2 milioane pesos. O măsură şocantă a fost luată în 2010, când prin lege s-a limitat secretul bancar şi, astfel, evaziunea fiscală, conform standardelor OCDE. Potrivit Băncii Centrale a Uruguayului, aproape 18% din depozite aparţineau non-rezidenţilor, iar suma de circa 2.500 milioane dolari argentinienilor. Personaj realmente fabulos în toată America de Sud, funciarmente convins că o altă formă de guvernare este posibilă, după decenii de dictatură militară şi conducere conservatoare, „Pepe” Mujica a făcut recent prima pagină a cotidianului „El Observador”, după ce pe Facebook fusese postată o fotografie şi textul aferent. Un angajat al uzinei de celuloză din Montes del Plata (Gerhald Acosta) ieşise la autostop sub un soare dogoritor, în plină vară australă. Maşinile treceau impasibile pe lângă el, până când o camionetă cu însemne oficiale, urmată de o altă maşină, a oprit. Când autostopistul a urcat i s-a spus că până la Anchorena (unde se află reşedinţa prezidenţială) va fi dus, recunoscută fiind femeia aflată la volan, senatorul Lucia Topolinschi, soţul acesteia, „Pepe” Mujica, aflându-se pe bancheta din spate. O ştire insolită de presă. Care întăreşte portretul unui şef de stat extrem de popular, să nu uităm vegetarian, care în vara trecută, după suspendarea de către FIFA a internaţionalului uruguayan Luis Suarez, la Mondialul brazilian, a tunat şi fulgerat împotriva lui Joseph Blatter şi ceilalţi. Şi succesorul său se spune că este un mare iubitor al fotbalului. Nu se ştie dacă la fel de auster, la fel de cumpătat şi la fel de atent faţă de cei mulţi.
