Concluzii după “U” Craiova – FCSB

0
446

Craiova a dezamăgit în derby-ul cu FCSB, fiindcă şi-a imaginat că locul acela de lider, ocupat în destule etape, are un fundament. Ei bine, nu prea avea. Nici ca joc, nici ca valoare, nici ca potenţial fizic. Au fost destule semne că Universitatea şi-a depăşit condiţia în parcursul avut în campionat. Eşecurile cu Tbilisi, Clinceni sau Chindia au fost numai vârful aisbergului, fiindcă şi majoritatea victoriilor fuseseră rodul norocului, al unor execuţii individuale sau al ambiţiei suplimentare, al dorinţei de revanşă după titlul pierdut la potou. Cu Bergodi, după ce s-a accidentat Koljic şi a plecat Mihăilă, echipa părea impotentă, fără soluţii, fără orizont. Cu strategia mai ofensivă a lui Papură se spera că se poate compensa cumva absenţa celor doi. A funcţionat oarecum, dar cu „tiriplicii”, când a venit examenul important, alb-albaştrii au căzut de sus şi s-au lovit rău, „au făcut buba” şi doare. S-au lovit însă de realitate. E o vorbă, „nu poţi fi şi popă şi hoţ”. E greu ca Universitatea să şi vândă bine, să şi facă performanţă. Nu e imposibil, dar îţi trebuie o strategie ideală, pusă în practică de manageri versaţi, dar în acelaşi timp loiali. Universitatea a fost aproape să ia titlul, dar nu l-a luat. Şi chiar dacă-l lua, conta numai ca trofeu pentru suporteri, nu avea o continuare fezabilă. S-a şi constatat imediat, în cupele europene, cu minuscula Tbilisi. E greu să aducă jucători de clasă, fiindcă nu cheltuie milioane, vânzările acoperă bugetul, banii nu se duc decât într-un mic procent pentru „acoperirea găurilor”. Şi chiar dacă refaci echipa din mers, mai mult de vorba de „cârpeală”, nu poţi suplini plecările cu fotbalişti măcar de acelaşi nivel. Oricum, nu imediat. Iar pe jucătorii cu potenţial pe care i-a crescut i-a vândut. Nu mai sunt Mitriţă, Koljic şi Mihăilă, iar FCSB încă îi are pe Man, Coman, Tănase şi i-a adus lângă ei şi pe Olaru şi Moruţan. Şi poate nici aşa nu le ieşea pasenţa, dacă nu-l aducea pe „magul Tommy”, cu „preparatele-minune”. FCSB a masacrat tot în cale în acest sezon, dacă scoatem din calcul perioada de infectări, marchează mai mult decât o fac rivalele laolaltă. CFR a evitat o luptă directă cu FCSB, ştiind că-i este inferioară valoric, dar a avut armele, respectiv potenţialul fizic, de a câştiga altfel bătălia. Vorbim şi de o echipă construită pentru a aborda astfel partidele, pe când Craiova are alt pedigree, e mai puţin pragmatică, nu excelează prin forţă. Dar şi când a pus pe tarabă, a avut ce pune, la fel ca FCSB, pe când CFR nu-şi poate propune să dea lovituri în mercato.

Cu FCSB, Craiova a încercat să se impună în prima repriză, cât timp a putut să reziste din punct de vedere fizic la nivel cu rivala, apoi să-şi apere eventualul avantaj. Sau măcar un 0-0. A contat mult cine deschidea scorul. CFR a dat gol şi s-a ghemuit lângă propriul careu până la final, având şi această abilitate, dar şi noroc. Craiova nu a putut repeta scenariul, neavând nici un pic de şansă, nici organizare impecabilă, dar nici forţa fizică a campioanei. Pasa cu rol de assist a lui Nistor pentru Mamut n-a adus golul, fiindcă Vlad a fost inspirat. În schimb, pasa lui Coman pentru Man a avut parte de inteligenţa atacantului, dar şi de erorile lui Bancu şi Pigliacelli. Aici s-a rupt totul, iar apoi s-au evidenţiat e problemele Craiovei. Fizice, dar şi de moral. În repriza a doua a fost ca în Barcelona – Bayern, scorul neluând proporţii fiindcă, Coman nu e Koman, iar FCSB nu are un nouar, un killer precum Lewandowski. Craiovenii se târau spre minge, iar trupa lui Petrea zburda pe teren, domina prin forţă fizică, care-i permite să-şi pună în practică valoarea intrinsecă a jucătorilor.

Ce va face Craiova în continuare? Îşi permite o schimbare de marcă la nivelul staff-ului tehnic, cu preparator fizic cu tot, dar care ar implica, mai mult ca sigur, şi o revoluţie la nivelul lotului? Dacă nu, va rămâne un club stabil financiar, care nu riscă să aibă mari probleme dacă nu-şi îndeplineşte obiectivele de performanţă, va rămâne o echipă cu potenţial de podium, dar care nu poate spera decât printr-o conjunctură la mai mult, şi probabil niciodată la tot.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

aparut in prosport.ro