Ultimele trupe americane au părăsit duminică, 18 decembrie, Irakul, au confirmat surse autorizate pentru AFP. Prezente în această ţară din 20 martie 2003, forţele americane au pătruns masiv în toate zonele ei, pentru înlăturarea fostului dictator Saddam Hussein, executat ulterior. Se menţionează că doar 157 de militari americani au mai rămas, pentru instruirea trupelor irakiene, şi un contingent al marinei, afectat protecţiei ambasadei SUA din Bagdad. Ultimul convoi, compus din 110 vehicule, transportând circa 500 de soldaţi aparţinând, în marea majoritate, Brigăzii a III-a a primei divizii de cavalerie, a traversat frontiera cu Kuweitul la ora locală 7,30. În urmă cu opt ani şi nouă luni, forţele americane trecuseră această frontieră în sens invers, în cadrul „Operaţiunii Iraqi Freedom”, care avea să devină războiul cel mai controversat după cel din Vietnam, desfăşurat cu jumătate de secol înainte. Armata americană, care a contat pe un efectiv de până la 170.000 de oameni, în timpul luptelor împotriva insurgenţilor, a abandonat 505 baze deţinute în Irak. S-a vorbit şi s-a scris mult despre războiul din Irak, declanşat sub motivul, neconfirmat, potrivit căruia Saddam Hussein dispunea de arme de distrugere în masă. Pe 1 mai 2003, în echipament de zbor, fostul preşedinte american George W. Bush s-a aflat pe portavionul Abraham Lincoln, din largul coastei California, pe turnul de control al navei fiind expus sloganul „Misiune îndeplinită”. Ceea ce era departe de adevăr. Confruntându-se cu refuzul autorităţilor irakiene de a acorda imunitate în faţa justiţiei soldaţilor americani, Barack Obama a decis, la 21 octombrie a.c., retragerea totală a efectivelor. Momentul coincide cu decizia blocului laic Iraqiya, al fostului prim-ministru Iyad Allaoui, de a părăsi parlamentul, ceea ce înseamnă declanşarea unei crize politice. Irakul şi-a reluat exporturile de petrol, care se cifrează la 2,2 milioane de barili pe zi, aducându-i venituri de 7 miliarde de dolari pe lună. Cu toate acestea, serviciile de bază precum distribuirea electricităţii şi a apei potabile sunt, în continuare, defectuoase. Irakienii salută, în schimb, plecarea americanilor, întrucât, în opinia lor, „americanii l-au răsturnat pe Saddam Hussein, dar au deteriorat viaţa noastră”. Circa 900.000 de elemente ale forţelor irakiene şi-au asumat asigurarea securităţii ţării, dar insurgenţii, inclusiv Al-Qaeda, deşi slăbiţi, vor provoca în continuare vărsări de sânge. Confruntări între şiiţi şi suniţi, care au făcut zeci de victime în 2006 şi 2007, nu sunt excluse. Astfel se încheie o invazie lansată fără aprobarea ONU, sub pretextul căutării armelor de distrugere în masă. Pentagonul a alocat aproape 770 miliarde dolari, în nouă ani, şi nu mai puţin de 4.474 de soldaţi americani au murit, dintre aceştia 3.518 în lupte. Mai mult de 32.000 de soldaţi americani au fost răniţi. Din martie 2003, numărul victimelor civile a variat între 104.035 şi 113.680, în conformitate cu datele organizaţiei britanice Irak Body Count. Stabilizarea Irakului nu este terminată, fiindcă, între altele, au fost trimişi în ilegalitate între 30.000 până la 50.000 de membri ai partidului Baas, ceea ce s-a considerat ulterior a fi o eroare. Şi majoritatea acestora au devenit apoi insurgenţi.
