Parlamentarii PSD şi ALDE nu au votat… împotriva guvernului lor!

Conform calculelor aritmetice, de care se avea cunoştiinţă, moţiunea de cenzură iniţiată de liberali şi susţinută de USR, PMP, PRO-România, UDMR, nu avea şanse să treacă. Toate încercările disperate, din zilele premergătoare, de a „rupe” parlamentari din alianţa de guvernare (PSD-ALDE) au eşuat. Cum se putea „mobiliza” în aceste circumstanţe „mai eficient” opoziţia, este greu de spus. Deşi un politolog, conf. univ. dr. Andrei Ţăranu, de la SNSPA Bucureşti – Facultatea de Ştiinţe Politice – opinează pentru RFI că „dacă opoziţia ar fi făcut, într-adevăr, o moţiune care să fie pragmatică, dacă ar fi renunţat la acest limbaj extrem de stupid, pe care îl foloseşte la toate moţiunile şi ar fi propus o structură unică, ar fi putut să promită un guvern tehnocrat, dacă nu un guvern de uniune naţională şi să contruiască împreună o perspectivă care să arate că se poate guverna şi fără actuala majoritate”, atunci poate… ar fi reuşit. Logica universitarului Andrei Ţăranu este… „impecabilă” numai că urlă. Condiţionalul folosit excesiv îi minează discursul, făcut, repetăm, pentru RFI. Concluzia sa, neexprimată, este următoarea: parlamentarii PSD şi ALDE trebuiau să voteze împotriva lor, adică „să defecteze”, cum se spune, în număr cât mai mare. Ceea ce nu s-a întâmplat. Pentru un universitar, dincolo de parti-pris-ul politic, de circumstanţă, logica este obligatorie, pentru ca studenţii să înţeleagă ceva, în eventualitatea că vin la cursuri.