Luptă aprigă, cu miză mare, la concursul de proiecte de management pentru ocuparea postului de manager la Teatrul Liric „Elena Teodorini”, care se desfăşoară în aceste zile. La start s-au aliniat doi candidaţi: dirijorul Zamfir Florian-George, director al instituţiei încă din anul 2001, şi Zamfir Antoniu, lector universitar doctor la Departamentul de Arte al Universităţii din Craiova.
Prima repriză s-a consumat între 15 şi 17 martie a.c. şi a fost arbitrată de o comisie din care au făcut parte consilierul local PD-L Alexandru Gîdăr, Corneliu Murgu – director general al Operei Naţionale Române din Timişoara şi Beatrice Rancea – director general la Opera Naţională Română din Iaşi. Meciul s-a anunţat a fi unul strâns, însă în realitate disputa a fost dominată de Zamfir Antoniu, care s-a impus fără probleme în faţa contracandidatului său.
La pauză, tabela de marcaj a afişat următorul scor: Zamfir Antoniu – 9,09; Zamfir Florian-George – 6,61. În aceste condiţii, cel de-al doilea competitor a fost eliminat: conform Regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului, „sunt declaraţi admişi pentru susţinerea interviului candidaţii ale căror proiecte de management au obţinut în prima etapă a concursului cel puţin nota 7”.
Repriza a doua – susţinerea proiectelor de management în cadrul interviului – va avea loc mâine, 20 martie, însă se anunţă a fi una lipsită de răsturnări spectaculoase de situaţie. Finalul este previzibil: cupa victoriei va rămâne în posesia lui Zamfir Antoniu pentru următorii trei ani. Campionul en-titre va trebui să demonstreze însă, în această perioadă, că este demn de performanţa obţinută. În cazul în care consideră că nu a fost tocmai un meci fair-play, Zamfir Florian-George poate depune contestaţie în termen de trei zile lucrătoare.
Ar mai trebui spus, poate, că galeriile şi-au susţinut frenetic favoriţii, fără a se consemna incidente. Nu este însă exclus ca ele să apară ulterior, existând precedentul de la începutul anilor 2000, când masele de suporteri au protestat la Primăria Craiova, iar directorul de-atunci, dirijorul Emil Maxim, era cât pe-aci să fie linşat.
