Despre o anume viziune economică!

0
50

economie-4Nimic nou, deşi accentele mai apăsate pot fi luate în consideraţie, după ce – recent – premierul britanic Theresa May, la Birmingham, unde s-a ţinut Congresul conservatorilor britanici, s-a pronunţat clar pentru intervenţia statului în economie „în scopul unui bine public”, punând capăt erei deschise de Margaret Thatcher. Nu doar la noi – tendinţa e de acum europeană – şi despre intervenţia centralizată a statului se discută cu acuitate, cu atât mai mult cu cât „tranziţia” nu a reuşit decât să subfinanţeze şi sănătatea, şi educaţia şi infrastructura. Mitul liberalismului pur şi al statului minimal s-a prăbuşit şi la nivel retoric. Că se poate discuta, în continuare de neoliberalism, mascat de ceva „naţional”, este adevărat. În programele PSD şi PNL pentru alegerile parlamentare se face trimitere la aşa ceva şi nu e de mirare că şi statul, nu doar piaţa, va avea un rol covârşitor de jucat. Nu lipsită de substanţă, dimpotrivă, este analiza celor de la Criticatac.ro prin alăturarea programelor principalelor partide politice, care vor merge la alegeri. Social-democraţii vor „mai mulţi români în clasa de mijloc”, însă discutabilă rămâne relaxarea fiscală vizată, care se duce mult la… dreapta, ceea ce nu mai pare o surpriză. Au şi trimis o lege în Parlament pentru anularea a peste 100 de taxe. Liberalii propun scăderea TVA la 16%, menţinerea actualei cotei unice la acelaşi nivel, dublarea salariilor medicilor şi asistenţilor medicali pentru a opri emigrarea masivă a acestora, precum şi construirea a opt spitale regionale cu specific de urgenţă. Aici este inclus şi cel de la Craiova, deşi desemnarea este ceva mai veche, pentru a respecta adevărul. În domeniul educaţiei se doreşte dublarea salariilor profesorilor. Sunt destule alte prevederi notabile care, explicate şi transmise convingător, pot avea impact asupra alegătorilor. Există şi numitori comuni, în programele PNL şi PSD, plecându-se de la axioma că bussiness-ul ne salvează, şi dacă el merge, funcţionează şi societatea. Nu ştim exact de ce, atunci când bussiness-ul duduie, şi am avut astfel de perioade, creşterile sunt infime. La Adunarea generală a asociaţiei municipiilor din România, preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, a lansat, între altele, un îndemn pentru susţinerea firmelor cu capital autohton, subliniind că acestea au plătit, în 2014, un impozit pe profit de 55 miliarde lei, în timp ce firmele străine au contribuit doar cu două miliarde lei. Că firmele străine sunt tentate să-şi „repatrieze” profitul în ţările de origine şi în context „tot greul” îl duc firmele româneşti, nu mai constituie o noutate. Prin relaţia sa cu ALDE, şi PSD încearcă consolidarea relaţiei cu capitalul autohton productiv, la nivel declarativ, şi mai ales cu pătura mijlocie, inclusiv segmentul salariaţilor urbani. La rândul lor liberalii, care prin 2014 propăvăduiau revigorarea devizei „prin noi înşine”, spun cam acelaşi lucru. Să admitem că toate partidele importante lucrează pentru bussiness. Să admitem, de asemenea, că dezbaterile pe problematica economică vor fi precumpănitoare în campania electorală pentru alegerile parlamentare. Dar, peste toate, firmele autohtone, trebuie să rămână încredinţate că viitorul guvern, viitorul parlament vor face tot ce este posibil pentru a le permite respiraţia şi sentimentul unei adversităţi – resimţit acum – va fi deplin atrofiat. Şi patronii firmelor mici şi mijlocii, dar şi cei ai exploatărilor agricole, din teritoriu, ar saluta de bună-seamă o altă atitudine mult mai flexibilă, mai înţeleaptă, faţă de ei, care alimentează bugetele statului. Uneori strângând din dinţi.