Surditatea la câini: cum știi dacă câinele tău aude?

0
1147

Câinii pot avea surditate parțială sau totală care afectează una sau ambele urechi. Cele două cauze principale sunt defectele congenitale (surditatea la naștere) și îmbătrânirea. Un test poate stabili cu certitudine, dacă un animal poate sau nu să audă bine cu ambele urechi.

Câinii pot avea o pierdere parțială sau completă a auzului. Acest lucru înseamnă că animalul poate avea una sau ambele urechi afectate,  surditate unilaterală sau bilaterală.

Cauzele principale ale surdității la câini

Anomalii congenitale

Un câine poate fi surd de la naștere, anumite anomalii congenitale sunt responsabile de surditate la animale (cauza principală fiind o anomalie de dezvoltare în urechea internă). Multe rase sunt predispuse la surditate: dalmațian, setter irlandez, ciobănesc australian, Bull Terrier etc. Printre rasele expuse riscului, câinii cu blană albă și ochi albaștri sunt cei mai expuși riscului de surditate. Cel mai adesea, surditatea congenitală afectează doar o ureche.

Îmbătrânire

Câinii mai în vârstă au adesea pierderea auzului parțială sau completă, asociată cu vârsta înaintată. Aceasta se numește presbycusis.

Alte cauze ce pot fi responsabile de surditate la câini: infecții ale urechii, toxine, traume, agenți infecțioși, boli endocrine (hipotiroidism), o tumoare etc.

Un câine surd poate trăi normal, însă este necesar ca stăpânii să ia unele măsuri de precauție. Ieșirile ar trebui făcute numai cu lesă pentru a evita accidentele (câinii nu pot auzi sosirea mașinilor, chemarea lor este, de asemenea, imposibilă).

Cum se evaluează auzul unui câine?

Problemele de auz nu sunt ușor de identificat, dar este important să fie detectate într-un cabinet veterinar, deoarece pot avea consecințe asupra vieții animalului. O modalitate simplă de a afla dacă un câine aude este producerea unui zgomot lângă patruped. În mod normal, urechile câinelui se îndreaptă către sursa zgomotului. Dacă animalul nu reacţionează în niciun fel, atunci poate fi suspectată o deficiență de auz. De asemenea, câinii adulți ar trebui să-și știe numele și să vină atunci când sunt chemaţi. Dacă nu răspund niciodată la numele lor, atunci din nou se poate suspecta o problemă a surdității.

Un câine surd poate, de asemenea, să doarmă mai mult (din lipsă de stimulare externă), să se joace puțin sau să latre foarte tare. El poate fi surprins și, prin urmare, să reacționeze agresiv. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită atunci când câinii surzi locuiesc cu copii.

Pentru a ști sigur dacă un câine este surd, se recomandă o consultație la medicul veterinar. Acesta va efectua un examen clinic complet și examene suplimentare pentru a evalua auzul animalului.

De asemenea, testul PEATC este deosebit de util pentru evidențierea cazurilor de surditate unilaterală care deseori trec neobservate. Acest test se face în câteva minute, nu necesită anestezierea câinilor. Testarea puilor de rase cu risc poate evidenția posibila surditate unilaterală sau bilaterală. Este recomandabil să nu se reproducă acești câini, deoarece se suspectează transmiterea ereditară.