Campionii en-titre au comis-o în partida de debut, în faţa Olandei, de fapt „marele şoc” al grupei B (1-5), una deloc „a morţii”, dar nici una facilă, ea mai cuprinzând Chile şi Australia, în afara Olandei. Pentru prima dată, în faza grupelor s-au confruntat finalistele ediţiei precedente. Olanda, în trei rânduri vicecampioană mondială (1974, 1978 şi 2010), este singura echipă naţională care a pierdut trei finale, deşi, de fiecare dată, a fost atât de aproape de izbândă. „La Roja” este reprezentanta unui fotbal, care anul acesta a dat câştigătoarele Ligii Campionilor şi Ligii Europa. Mai mult, a dat trei, din cele patru finaliste. Întrebarea care stăruie, însă, acum, este dacă Spania iese sau nu iese din grupă, confruntarea cu reprezentativa statului Chile, de astă-seară, anunţându-se decisivă. Puţină statistică acum. Anglia, învingătoare în 1966, pe teren propriu, atinge doar sferturile de finală, la ediţia următoare (1970) din Mexic; RFG, câştigătoare a trofeului în 1974, pe teren propriu, este eliminată în al doilea tur al grupelor, în Argentina (1978); Italia, câștigătoare în 1982, în Spania, se oprește în optimile de finală, în Mexic (1986). RFG, câștigătoare a turneului în 1990, în Italia, atinge doar sferturile de finală (1994), la ediția din SUA; Franța, câștigătoare a Cupei Mondiale (1998), la domiciliu, este eliminată, din primul tur în 2002, în Coreea de Sud; Italia, învingătoare în 2006, în Germania, părăsește competiția din primul tur, în 2010, în Africa de Sud. Cu Vicente Del Bosque pe banca tehnică, procentajul victoriilor ”La Roja”, până la dezastrul din fața Olandei era de …83,7%: 49 de partide, 41 de victorii și doar 3 înfrângeri. O mențiune: și la Mondialul din 2010, Spania a debutat cu o înfrângere (0-1) în fața Elveției. Statistica în fotbalul de astăzi nu ne ajută însă foarte mult, iar Spania are încă disponibilități de exprimare la nivelul lotului lărgit. Deznodământul partidei sale cu Olanda a fost unul de coșmar sau, mai exact, ”cumulul a două meciuri diferite”. Dacă iese din grupa B de pe locul 2 viitorul adversar în optimile de finale ar putea fi… Brazilia. De fapt, Spania luptă pentru un al patrulea titlu major consecutiv. Și atingerea lui va fi mai degrabă imposibilă. Fiindcă la o analiză atentă, grupa B este de fapt o dispută în trei, Australia neputând aspira decât la locul 4. Să ne mai întoarcem o dată la statistică și să stăruim puțin asupra altor date. 1954: Ungaria-RFG 8-3 (în grupă); RFG câștigă titlul. 1990: RFG- Iugoslvia 4-1; Iugoslavia atinge sferturile de finală; 1994: Elveția-România 4-1; România atinge sferturile de finală și pierde accederea în semifinale la loviturile de pedeapsă; 2006: Spania –Ucraina 4-0, dar echipa lui Blohin ajunge în sferturi. Vicente Del Bosque a anunțat 3-4 schimbări în echipă. Dacă nimerește sau nu plombele, rămâne de vazut și în joc e propriul blazon. Dacă nu poate renunța la Casillas, din cauza indisponibilității momentane a lui De Gea, marea lui ”găselniță” tactică trebuie să vizeze înlocuirea cuplului Pique-Sergio Ramos, mai nesiguri și mai necooperanți ca niciodată, în titularizarea lor în echipa națională. Epuizați fizic și mental, și-au aruncat echipa într-un dezastru, cu un precedent doar în 1963 la o partidă Scoția-Spania, cu un an înainte ca ”La Roja” să cucerească titlul de campioană a Europei.
