S-au împlinit anul acesta, pe 1 aprilie, patru ani de când a plecat dintre noi, atât de repede şi de neaşteptat, artistul Sabin Bălaşa – pictor, autor şi regizor de filme de pictură animată, dar şi scriitor. Ieri, 17 iunie, ar fi devenit octogenar…
S-a născut, aşadar, la 17 iunie 1932, în Dobriceni, judeţul Olt, iar şcoala primară a absolvit-o în satul natal, unde tatăl său era preot, iar mama, învăţătoare. Liceul l-a urmat la Craiova, la „Fraţii Buzeşti” – satul său fiind cândva moşia Buzeştilor lui Mihai Viteazul –, absolvindu-l în anul 1951. Aici l-a avut profesor pe regretatul Ilie Marineanu, care i-a dat primele noţiuni de desen şi pictură, descoperindu-i talentul. I-a îndreptat paşii spre ceea ce avea să facă mai târziu. S-a înscris şi la Conservatorul „Cornetti”, la clasa de pictură, unde dascăl i-a fost Ion Hagiescu, cel care i-a avut elevi pe mai toţi pictorii craioveni de astăzi. Aici, la Craiova, Sabin Bălaşa şi-a prezentat pentru prima dată lucrările, în cadrul unei expoziţii colective. Mai târziu, în anul 1955, a absolvit Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.
Avea să se impună prin originalitatea picturii, prin personalitate, devenind, în scurt timp, un nume cunoscut în toată lumea, datorită manierei de exprimare şi, mai ales, a subiectelor sale, o combinaţie inteligent armonizată, între mistic şi istoric, cu o vădită rezonanţă biblică. Presa românească a scris elogios despre artist şi operă, la vernisajele sale s-au înghesuit oameni de toate speţele, marii colecţionari din România, dar şi din Europa şi SUA, i-au dorit lucrările, crescând cotaţia acestora la valori ameţitoare.
Sabin Bălaşa a avut o propunere de decorare a holului din interiorul Colegiului Naţional „Fraţii Buzeşti”, idee nerealizată din pricini absolut locale… De asemenea, a lăsat neîmplinită promisiunea de a organiza la Muzeul de Artă din Craiova prima sa expoziţie retrospectivă, pentru care nu a găsit «nici timpul necesar, nici „motivaţia”» – după cum mărturisea în atelierul său din Bucureşti prietenilor craioveni Florin Rogneanu şi Gabriel Bratu –, pentru că mai avea câteva proiecte artistice de anvergură de îndeplinit. Timpul n-a mai avut răbdare… Astăzi, artistul îşi află odihna în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi…
„Câtă vreme sunt viu, sunt şi tânăr, şi cât există viaţă în univers, exist şi eu. Câtă vreme suntem ocupaţi, nu avem vreme să îmbătrânim”.
„Albastrul este lumina cea mai îndepărtată, este imensitatea în care se rezolvă şi renasc toate culorile şi toate formele, este adevărul, idealul, eternitatea”.
„Pentru mine, arta este ca respiraţia. Arta nu este o profesie, ci o misiune. Arta e singurul domeniu unde nu se poate mima”.
