Criza ucraineană: UE şi SUA, mediatori la Geneva

0
114


Şefii diplomaţiilor din Rusia, Ucraina, SUA şi UE au discutat, ieri, la Geneva, despre convenirea unor măsuri menite să permită dezescaladarea crizei ucrainene, acum camuflată de o confruntare a armatei cu insurgenţii proruşi, în estul ţării. Pe teren, forţele loialiste ucrainene s-au retras din faţa grupurilor armate din Slaviansk, controlat de sâmbătă de forţele separatiste. Sosit încă de miercuri la Geneva, secretarul de stat american John Kerry nutrea speranţa „unui adevărat dialog între Rusia şi Ucraina”, după cum a declarat jurnaliştilor un înalt responsabil american în timpul zborului aviatic. Obiectivul Washingtonului este ca Rusia să înceteze susţinerea şi încurajarea separatiştilor şi să-şi retragă trupele de la frontiera cu Ucraina, preşedintele Barack Obama fiind explicit, adică foarte clar: „Dacă Rusia nu sesizează această oportunitate pentru dezescaladare, preţul plătit va creşte”. La masa negocierilor s-au reaşezat Serghei Lavrov şi John Kerry, consideraţi eminenţele diplomaţiei mondiale. Şi până acum s-au înţeles în mai multe rânduri. În Siria au convenit asupra unui acord de demantelare a depozitelor de arme chimice, evitând astfel loviturile militare contra Damascului şi menţinând actuala putere, iar în dosarul iranian au reuşit un acord asupra programului nuclear al Teheranului. Ucraina este însă altceva, fiindcă acolo Kremlinul încearcă să-şi restaureze influenţa pierdută după destrămarea URSS. Sau asta se percepe până în prezent. Şi totuşi, Ucraina este altceva decât Crimeea. Chiar dacă ne referim la Ucraina Orientală, unde populaţia multietnică explică ataşamentul cultural şi lingvistic la Rusia. Dar Harkov, Doneţk, Dniepropetrosk, cu numeroşii lor locuitori care se simt ucraineni, nu este cert că doresc „ruperea ţării”. Dombas-ul, zona geografică ce grupează regiunile Doneţk şi Lugansk, este un teritoriu exclusiv rusofon, dar populaţia rurală în acest teritoriu minier vorbeşte majoritar ucraineana. Alături de ruşii ucraineni trăiesc populaţii armene, georgiene şi chiar greci. Pe plan politic, o fractură între centru-vest şi sud-estul ţării s-a accentuat în ultimii ani. După dobândirea independenţei Ucrainei, scrutinurile prezidenţiale au arătat o susţinere puternică pentru candidaţii proeuropeni în centrul şi vestul ţării şi pentru candidaţii apropiaţi Rusiei în sud-estul ţării. Cu toate acestea, mişcări secesioniste s-au făcut resimţite doar în prima parte a anilor ’90. Domnas-ul, bazinul minier al estului, grupează aproape 5 milioane de locuitori, adică a zecea parte din populaţia ucraineană, pe un teritoriu cu mare densitate. Şi dacă peninsula Crimeea trăieşte esenţialmente din turism şi activităţile maritime din portul Sevastopol, estul Ucrainei se reazemă pe o economie diversificată, cu contribuţie de până la 27,4% la PIB-ul ucrainean. Resursele sale naturale – cărbune, fier, oţel – permit o industrie cât de cât competitivă, cu exporturi notabile. Opoziţia între estul industrial al Ucrainei şi vestul agricol este relativă. Agravarea lucrurilor se datorează şi noii puteri instalate după înlăturarea lui Viktor Ianukovici, care a desconsiderat populaţia acestor regiuni, şi abia la 11 aprilie a.c. premierul Ucrainei, Arseni Iaţseniuk, s-a deplasat la Doneţk, şi aceste neglijenţe ale Kievului au agravat fractura politică a ţării. Şi asta cu câteva săptămâni înaintea scrutinului prezidenţial, prevăzut la 25 mai. În faţa tensiunilor din ultimele zile, care au făcut victime, preşedintele interimar, Oleksandr Turcinov, a evocat pentru prima oară posibilitatea unui referendum privind statutul acestor regiuni.

Ce solicită Ucraina. Pentru ministrul de externe ucrainean Andrei Desciţa “Voinţa diplomatică este încă posibilă” şi “Singura soluţie de stabilizare a situaţiei”. Pentru Kiev, federalizarea, aşa cum o aşteaptă Moscova, ar însemna o dezmembrare a ţării.

Ce vrea Rusia. La Geneva, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, şi-a apărat ideea ca autorităţile de la Kiev sunt incapabile să rezolve criza. Rusia insistă asupra faptului că Ucraina se află în pragul războiului civil şi timidele incursiuni ale armatei ucrainene în estul ţării constituie “un recurs neconstituţional la forţă contra manifestărilor paşnice”. Singura soluţie este federalizarea ţării.

Ce propun Statele Unite. Obiectivul SUA este ca Rusia să înceteze susţinerea si încurajarea separatiştilor.

Putin a susţinut că Rusia nu şi-a planificat niciodată acţiunile militare în Crimeea, dar a fost nevoită să intervină în urma ameninţărilor reale la adresa etnicilor ruşi din peninsulă, relatează agenţia Itar-Tass, în pagina electronică. „Rusia nu a planificat anexarea şi operaţiunile militare în Crimeea, dar riscul unor ameninţări împotriva etnicilor ruşi a fost real. Acest lucru a determinat populaţia din Crimeea să se gândească la viitor şi să ceară ajutor Rusiei”, a menţionat Putin, răspunzând, în direct la televiziune, unei întrebări. Pentru prima dată, ieri, liderul de la Kremlin a recunoscut că forţele armate ruse erau prezente în Crimeea la referendumul din martie, care a permis alipirea peninsulei ucrainene la Rusia, relatează AFP. „În spatele forţelor de autoapărare din Crimeea, bineînţeles, se aflau militarii noştri. Ei s-au comportat foarte corect”, a declarat Putin. „Oamenii aveau nevoie să fie protejaţi”, a adăugat el.