Guvernarea – principalul adversar al lui Victor Ponta

1
145

Teoretic, România e condusă după alegerile parlamentare din toamna trecută de USL, care deţine în Parlament o majoritate de invidiat, neatinsă nici de FSN, acum mai bine de două decenii. Practic, România e condusă de o coaliţie insolită, compusă din Victor Ponta, Traian Băsescu, FMI şi… Oana Schmidt-Hăineală, preşedintele CSM. Mai nou. Cu voia dumneavoastră, ultimul pe lista actorilor chemaţi la coabitare, Crin Antonescu, co-preşedinte al USL, preşedintele Senatului şi candidatul convenit al USL la preşedinţia României. Alegerile vor avea loc însă anul viitor, asta însemnând că până atunci se mai pot întâmpla multe lucruri, unele chiar neprevăzute. Cum asistăm, de la o vreme, la o armonizare deplină a relaţiilor dintre palate, aflăm de la Traian Băsescu că guvernarea e bună. Dau bine tabelele. Pacea pe termen scurt sau mediu cu Traian Băsescu a adus nu doar linişte în privinţa guvernării, dar şi reevaluarea premierului. Pe cale de consecinţă, recredibilizarea lui în plan european. Sloganul „Jos Băsescu” a fost abandonat, ceea ce îl pune pe premierul Victor Ponta în faţa unui front de aer polar, care i-a făcut rău predecesorului său, generat de Antena 3. Aliatul de nădejde de până mai ieri. Confortabil nu se simte nici Crin Antonescu, care a şi spus-o deschis şi deloc patetic: „Compromisul Ponta-Băsescu n-are de-a face cu România”. Obiectivele majore ale actualului guvern sau, poftim, ale USL pe acest an, sunt modificarea Constituţiei şi noua reîmpărţire administrativă a ţării. Pentru atingerea acestor ţinte, imperativă este unitatea USL. Victor Ponta vrea însă putere. El ştie că cedând din pârghiile puterii, evident fără nici o plăcere, tot îi mai rămâne câte ceva. La rândul său, Crin Antonescu ştie că dacă PSD face pasul la offside, anti-băsismul vetust e tot ceea ce îi mai rămâne. A trecut, fără a se stărui prea mult asupra simbolisticii gestului, o tabletă a eseistului Andrei Pleşu în „Adevărul”, intitulată „Cazul Victor Ponta”. Cine şi-ar fi imaginat că moralistul Andrei Pleşu „poate avea curajul de a-l lăuda, atunci când procedează cum trebuie”, pe premier. Fireşte, în definitiv nimeni nu e condamnat să bată câmpii toată viaţa, după cum nimeni nu trebuie transformat definitiv în statuie. În opinia lui Andrei Pleşu, primul-ministru pare să fi pornit pe drumul cel bun. Cine s-ar fi gândit la un asemenea compliment din partea biografului îngerimii? Dar probabil a nădăjduit că, dacă stă prea mult într-o stare critică, îşi pierde cititorii, aşa că le mai livrează câte o parabolă. În rest, Victor Ponta se pregăteşte să fie reales ca preşedinte al PSD la Congresul partidului de sâmbătă. Va da un semnal, nu se ştie cât de tonic: puterea deplină se află la el. Toate luminile, reflectoarele vor fi pe Victor Ponta. Este posibil ca inclusiv prezenţa lui Adrian Năstase să nu-l eclipseze. Prea multă putere oricum nu e bună. Pe de altă parte, e discutabil dacă Victor Ponta are „mână bună”, cum se spune, la principalii colaboratori. Până acum, mai degrabă a fost infirmat. Dacă relaţia personală cu Crin Antonescu rămâne, inclusiv în sfera vocalizelor etice, deşi ştim cât de morală e politica, în schimb guvernarea constituie unicul şi marele test al premierului. O guvernare bună îl validează şi ca valabil lider al PSD. Reciproca nu e posibilă.

1 COMENTARIU

  1. “Coabitarea” primului ministru cu presedintele nu mi se pare mai surprinzatoare decit alianta socialistilor cu liberalii.Faptul ca, prin compromisuri ce-i drept,s-a asternut un calm politic, asta cred ca-i pentru Europa si nu neaparat pentru romani.Ca pe Eba o mai ia gura tiris si bate cimpii, e doar speranta ca sprijinitorii lu’ tacsu o vor sustine la europarlamentarele de la anu’.Dar eu cred ca, daca Antonescu nu-si moaie graiul, s-ar putea ca PSD-ul sa nu ramina fara candidat propriu la prezidentialele viitoare.Si inca ceva: despre Constantin nu prea se face vorbire in angrenajul USL, uitindu-se ca “agronomul” nu-i chiar de capul lui in structura si…nu se stie !

Comments are closed.