Cum s-a „deşteptat” judecătorul Toni Greblă la Curtea Constituţională

Două legi, cea privind descentralizarea şi cea privind modificările aduse Codului Penal, au fost declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională a României, cu o majoritate absolută de voturi (9-0). Un asemenea vot covârşitor s-a înregistrat mai rar la CCR de-a lungul timpului, ceea ce într-un fel face linişte deplină în spaţiul public, dincolo de faptul că deciziile CCR „nu se comentează, ci doar se aplică”. Numai că o nedumerire tot persistă şi nu se dizolvă cu una, cu două, legată de votul proaspătului judecător CCR Toni Greblă, până luna trecută senator de Gorj, vicepreşedinte al Comisiei juridice, de numiri, validări şi imunităţi de la Senat. Cu alte cuvinte, din această postură, de jurist bine plasat în structurile Senatului, a avut prilejul să-şi exprime punctul de vedere la elaborarea celor două legi, să atragă atenţia asupra eventualelor vicii de neconstituţionalitate, să prevadă eventualele lor vulnerabilităţi la controlul iminent de constituţionalitate al CCR. N-avem idee de vreo frondă a domniei sale şi bănuim că şi-a dat acceptul fără migrene de prisos. Judecătorul CCR, de dată recentă, Toni Greblă, este craiovean, cu şcoala generală şi liceul făcute la vremea lor, premergător absolvirii Facultăţii de Drept din Bucureşti (1978). A deţinut funcţii publice de luat în seamă (prefect de Gorj, consilier la Ministerul Administraţiei şi Internelor, reprezentant al României pe lângă ONU – Geneva), ceea ce a contat şi în recomandarea, bănuim, pentru actuala demnitate. Deşi propunerea iniţială, aparţinând PSD, îl vizase pe avocatul Lucian Bolcaş. Admiţând că existau toate motivele pentru declararea neconstituţionalităţii celor două legi amintite, votul judecătorului Toni Greblă tot rămâne unul surprinzător, prin faptul că la nivelul grupului parlamentar căruia îi aparţinuse nu exprimase răspicat îndoielile sau avertismentele de rigoare. A sugera că s-a „deşteptat” la CCR nu-l avantajează. E prea scurt timpul. Reiterăm pentru a risipi orice neînţelegere: de bună seamă, Toni Greblă a votat la CCR aşa cum i-a dictat propria conştiinţă. Însă postura sa era una categoric ingrată, prin faptul că reprezenta investiţia de încredere a social-democraţilor, de dată recentă. Şi dacă aceştia i-au dăruit o demnitate înaltă, pentru un rest consistent de mandat, nu felul în care a votat este de reţinut, ci lipsa de rigoare anterioară, în calitatea de senator şi vicepreşedinte al Comisiei juridice de la Senat îl poziţionează inadecvat, aproape de neînţeles. Fără să realizeze, judecătorul Toni Greblă l-a pus într-o postură dificilă pe însuşi liderul PSD, într-un moment în care acesta n-avea nevoie de aşa ceva. Putându-se subînţelege că totul, la o adică, poate fi rezultatul unui amestec nefericit de viclenie şi hazard. De la Craiova, judecător la CCR, marcant am spune noi, a fost şi Ion Predescu. Parcă altă altitudine juridică. Şi nu numai.