Anotimpul dezvăluirilor

Fiecare campanie electorală pentru alegerile prezidenţiale a avut, de-a lungul timpului, excesul său de încărcătură negativă. Temele erau însă parcă mai bine calibrate şi se înţelegea totuşi ceva din disputa competitorilor. De data aceasta suntem martorii unei confruntări insolite: nu disputa competitorilor polarizează atenţia publică, am putea spune chiar că aceasta se duce pe un plan secund, cât răfuiala preşedintelui Traian Băsescu, la final de mandat, cu unii dintre candidaţi, în principal Victor Ponta şi mai nou Teodor Meleşcanu, deşi nelipsiţi de săgeţi otrăvite n-au rămas nici Klaus Iohannis şi chiar Monica Macovei. Magnitudinea răfuielii de care pomeneam face aproape imposibilă acroşarea unor dezbateri, care poate şi-ar avea rostul lor în tentativa convingerii electoratului de unul sau altul dintre candidaţi. Dezbrăcarea candidaţilor, promisă de preşedintele Traian Băsescu, n-a avut decât o singură ţintă şi, deloc paradoxal, n-a reuşit până acum transferul de încredere de la restul candidaţilor la cel dorit, în speţă Elena Udrea, „fiindcă nu minte”. Nu trebuie să ne facem iluzii în sensul originalităţii a ceea ce se întâmplă pe mioriticele noastre plaiuri, fiindcă înaintea noastră, în Cehia, euroscepticul preşedinte Vaclav Klaus a procedat identic, scurtându-şi mandatul „cu o zi”. În acest anotimp al dezvăluirilor, unele de-a dreptul cinice, nimeni nu pare ocolit de emoţie. Dacă despre premierul Victor Ponta ni s-a spus că ar fi fost agent sub acoperire SIE între 1997 şi 2001, şi doamna Elena Udrea, candidatul PMP, îi cerea imperativ demisia, ieri a îmbrăţişat şi domnia sa vestea descumpănitoare că fostul soţ, Dorin Cocoş, e investigat de DNA în afacerea Microsoft. Să admitem că Elena Udrea este altceva, nu cum a fost zugrăvită în presă, şi are numai şi numai calităţi, deşi biciul folosit de domnia sa împotriva unor adversari istorici şi în egală măsură foşti camarazi de tot felul de isprăvi, nu este acompaniat şi de performanţe politice mai acătării. A acces în Parlament, deşi a candidat sub protecţia lui „Pinalti” în judeţul Piatra Neamţ, graţie pomenii electorale sub numele de redistribuirea voturilor. O plasă marca Nana plină cu Gala Bute. La rândul său, Klaus Iohannis, taman când respira mai profund, s-a văzut izbit de acuzaţia unor retrocedări ilegale, după ce ducea pe umeri şi alte bănuieli, deloc convenabile într-o campanie electorală. Din subsolul oricărui sondaj de opinie dat publicităţii, Monica Macovei, candidat independent, îşi face auzite acuzaţiile în cascadă la adresa tuturor contracandidaţilor, rămânând uimită că „nu urcă” nici în ruptul capului. Neatins până acum de toată înfierbinţeala asta de care vorbim, ar fi de presupus s-o tundă spre piscul sondajelor Călin Popescu Tăriceanu, dar e greu de crezut. În „Marele singuratic”, Marin Preda are un pasaj pe care l-am înţeles bine abia după 1990: „În politică, în afara oamenilor providenţiali, care vin rar, ai de ales întotdeauna între doi inşi, unul ceva mai rău decât celălalt, în timp ce al treilea, care ţi-ar trebui, lipseşte, nu există, nu se naşte”.