Debutul lui Piţi, un fiasco!

0
126

Redebutul lui Piţurcă în Bănie a fost un fiasco. Ca joc şi rezultat, fiindcă, în tribune a creat una dintre cele mai frumoase atmosfere văzute pe vreo arenă din România. Dar Piţi a surprins negativ la primul meci. Şi a fost surclasat de un tandem excentric: un antrenor cu o carieră la juniori şi un patron-antrenor, Vintilă-Becali. Piţurcă nu a mai fost cel din precedentele două mandate în Bănie, cel din 1994 şi cel din 2010. În anterioarele ocazii, el schimbase fundamental jocul echipei, chiar dacă avusese numai câteva zile la dispoziţie. Intervenţia sa fusese rapidă, eficace, impresionantă. Fanii fuseseră fascinaţi, „mâna sa se văzuse” imediat. De fiecare dată echipa se transformase în una ultraofensivă şi eficace. De această dată a fost invers. Craiova a jucat la aşteptare şi a pierdut.

La ultima descindere în Bănie, Piţi preluase o echipă care cu Aurică Ţicleanu juca pe contraatac, avea o abordare de echipă mică. La primul meci cu Piţi, cel cu Sportul, alb-albaştrii au confiscat pur şi simplu, mingea, deşi noul antrenor avusese doar câteva zile la dispoziţie. Şi, în ciuda unei victorii obţinute abia în prelungiri, au arătat tiki-taka pe teren, finanţatorul Sportului, Vasile Şiman, fiind atunci un car de nervi fiindcă echipa sa a fost subordonată în asemenea hal. Sezonul 1994-1995 a fost unul de poveste, de la început la sfârşit. Atunci, fanii au văzut cel mai frumos joc al echipei, de la Craiova Maxima, chiar peste cel al generaţiei eventului din 1991.  E adevărat, erau şi jucători de excepţie, precum Craioveanu, Stângă, Gabi Popescu, Buia, Ungur, Săndoi, Gane, Cristescu, iar acum trebuie să scoată ceva din Kelic, Mateiu, Ivanov sau Bărbuţ. De altfel, Piţi a rememorat deja nostalgic, în câteva rânduri, echipa formidabilă pe care a avut-o în 1994-1995 la Craiova. El nu a dat acum vina pe jucători, dar nu a avut încredere în ei, a preferat cartea contraatacului cu FCSB. Când s-a lămurit că nici contraatac nu pot face elevii săi, a încercat o posesie decentă, dar nici de aici nu a ieşit vreo fază periculoasă sau un şut pe poarta FCSB-ului. Da, la primul meci cu Piţurcă, Universitatea nu a avut niciun şut pe poarta adversă! Unica ocazie a alb-albaştrilor a fost contraatacul lui Mihăilă, finalizat modest, fiindcă reluarea lui Cicâldău pri prima repriză era să iasă în aut de margine.

Şi în mandatul de la Steaua 2010, Piţurcă a modificat la fel de radical faţa echipei, cum schimbase de altfel şi lotul. Atunci a avut o vară la dispoziţie, la Craiova a avut o lună de la instalare şi două săptămâni cu câte trei antrenamente pe zi. La echipele de club, Piţi a vrut să aibă mereu posesia, echipele sale să domine, să controleze jocul, să facă spectacol. De această dată l-am văzut pe Piţurcă – selecţionerul, nu pe Piţurcă – antrenorul. La naţională, Piţi a fost pragmatic. Când a avut echipă, a jucat, când nu şi-a simţit elevii puternici, a apelat chiar şi la diversiuni pentru a câştiga sau pentru a obţine calificări. Dar i-a ieşit aproape mereu. Acum s-a păcălit. Cel puţin pentru debut.

Bogdan Vintilă remarcase, la conferinţa premergătoare derby-ului din Bănie, atunci când a fost întrebat despre adversar, că Universitatea este o echipă ultraofensivă.

Şi aşa a fost. Cu excepţia Astrei, care a controlat jocul de la Craiova, toţi adversarii fuseseră dominaţi de Universitatea lui Papură, fie că se numeau AEK Atena, Honved sau Sepsi. Chiar dacă jocul a mai scârţâit pe alocuri, Craiova menţinea iniţiativa, indiderent de oponent. Piţi a simţit comparaţia cu perioada lui Papură şi a ţinut să-şi „înţepe” colaboratorul, spunând că până acum echipa a marcat mereu, dar au fost goluri întâmplătoare.

Piţurcă a folosit doar 19 minute al doilea junior şi l-a trimis pe teren pe Cristi Bărbuţ, refuzând să joace cu un atacant de careu, un număr 9. A preferat să aibă trei atacanţi de viteză, Ivan, Bărbuţ şi Mihăilă, cu care, evident, nu-şi putea fixa adversarul, ci doar juca pe contraatac. În traducere, nu şi-a simţit echipa puternică, nu a avut încredere în jucătorii săi că-şi pot subordona adversarul. A încercat „să facă rezultat”, să onoreze acea atmosferă teribilă de pe stadion printr-un scor bun, indiferent de mijloace. S-a prins că nu iese cacealmaua şi în repriza a doua a încercat să joace cartea. Una necâştigătoare.

Piţi aminteşte constant că ştie că se aşteaptă enorm de la el, cu atât mai mare fiind dezamăgirea unui început ratat din toate punctele de vedere. Să sperăm că Piţurcă nu este depăşit de fotbalul actual, că nu a pierdut contactul, că nu s-a demodat în perioada lungă de absenţă. Debutul nu este deloc promiţător, deşi a avut 2 săptămâni să-l pregătească efectiv şi o lună în total de la instalare. Oltenilor nu le trebuie multe ocazii pentru a se dezumfla. Dacă nu cumva deja au făcut-o.