Despre „concepţia liberală” a viceprimarului Cristina Calangiu

Invitată la emisiunea „Cafeaua de dimineaţă” de la TVS, doamna Cristina Calangiu, viceprimar al Craiovei, a reamintit moderatoarei Alina Trană, după ce aceasta o complimentase până la saţietate şi obosise cu guduratul greţos, încât fostul primar are motive să se simtă vexat, despre „cât de liberală” este augusta sa persoană. Lucru ştiut, Cristina Calangiu este ce este pe la liberalii craioveni, cu care nu poţi încropi un pluton de militanţi sârguincioşi şi devotaţi, dar dacă îşi revendică apartenenţa la acest filon ideologic, nu o împiedică nimeni. Francois Revel spunea,  în „Marea paradă”, că liberalismul nu este o ideologie. A spus destule naivităţi, chiar la snop, fiindcă la primele ore ale dimineţii părea pe bioritm. Unele de-a dreptul „interesante”, ca, de pildă, referirile la situaţia financiară a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă din Craiova (ponderea chetuielilor: salariile, medicamentele şi oxigenul), pe care l-a şi condus o vreme. Cu consecinţele de rigoare. Unele nestinse. „Am schimbat directorii care nu făceau faţă” a spus, la un moment dat, Cristina Calangiu. Domnia sa însă făcea! Nu mai stăruim. Despre Filarmonica „Oltenia”, unde a fost schimbat directorul, din cauza reclamaţiilor (?) şi al managementului precar, la sugestia viceprimarului Calangiu: „Nu sunt o melomană, ca doamna consilier local municipal (…). Eu mergeam cu mama la filarmonică pe vremea când eram elevă (13-14 ani – vârstă precizată) şi venea tata şi ne lua cu maşina după spectacol”. Precizarea era gratuită, fiindcă, oricum, Cristina Calangiu nu e bănuită de acest „viciu”. Nu-i ajunge timpul. Între Maurice Ravel sau Georges Bizet („Aria toreadorului”, „Habanera” „Corul vânîtorilor” sau „Pastorala”), bănuim, şi un interpret de muzică populară neaoşe, din patriotism liberal, îl preferă pe acesta din urmă. Probabil. Cultura muzicală, în special, ca de altfel cultura generală, presupune eforturi şi consecvenţe de altă natură. Dar nu se strâmbă lumea din aşa ceva. Să ajungem unde trebuie, la cât de liberală e Cristina Calangiu. Într-un fel, pe mulţi i-a convins de această vocaţie. Cu un primar social-democrat, probabil are dificultăţi de adaptare. Numai că dacă se uită la ultimele noastre guvernări, toţi reprezentanţii acestora au avut un discurs şi o conduită neo-liberală de baltă, fără nici o legătură măcar cu Milton Friedman şi şcoala sa de la Chicago. Acum revolută. Toţi s-au arătat ultraideologizaţi, fără măcar să o ştie. Opţiunea a fost simplă: privatizare şi gata. Şi am ajuns unde suntem. Mai nou a apărut şi ideea cu „managementul privat”, care tot acolo duce, cum observă şi Costi Rogozanu pe site-ul Realitatea.net. Nici neo-liberalii încrâncenaţi din jurul lui Călin Popescu Tăriceanu nu mai pun problema cum o pune Cristina Calangiu, într-o alianţă social-democrată-liberală. Locuri de muncă nu se crează pe o astfel de viziune, care a eşuat peste tot. Şi dacă mai vrem exemple, ele sunt siderante: Electroputere, Combinatul chimic Doljchim şi aşa mai departe. Soluţiile eficiente nu mai aparţin doar liberalilor, cum crede Cristina Calangiu. Dacă şi crede aşa ceva.