Mihai Eminescu a fost omagiat la Viena printr-un concert de muzică susţinut de „Viena Classic Duo”, un duet format din două talentate şi foarte frumoase muziciene, şi prin finisajul expoziţiei „Ad to Addres Book”, creaţie a artistei Mirelei Trăistariu.
15 ianuarie 2015 a fost o zi plăcută la Viena, cu temperaturi plăcute, chiar dacă soarele nu a mai strălucit ca în zilele trecute. E, totuşi, iarnă, şi când ne gândim la ziua de naştere a poetului ne vin în minte „zăpezile de altădată”, dar şi cuvintele marelui cărturar Petru Creţia, unul dintre cei mai importanţi editori ai operei sale: «Orice pământ întors în pământ e un amestec de oase şi de vise, de biată carne abolită cu marile-i râvne cu tot, de ceva care a fost cu ceva ce nu mai poate fi. Între ce a fost Eminescu şi veacul lui de glorie şi de ţărână stă ultimul lui chip, masca lui funerară, chipul acela emaciat, coborât de pe o cruce nevăzută, flămând şi însetat, maculat şi totodată izbăvit de suferinţa unei soarte. Semănând sfâşietor cu Horea supliciat, cu Iancu rătăcit, cu mulţii mucenici anonimi ai unor cauze pe care le-au crezut pierdute: lungul şir de obidiţi cărora masca lui le da pentru vecie un chip. De ce doar gânduri pentru slava lui şi nu puţină dragoste pentru rănile lui, pentru obida lui, pentru preţul pe care l-a avut de plătit, pentru ceasurile târzii când atât de greu suspina „o, Doamne” şi apoi cădea în tristeţe şi tăcere? […] Cine n-a ştiut, în acest ceas, să sărute în gând, plângând, fruntea măştii lui funerare a lipsit de la sărbătoarea veacului său».
Aproape 200 de persoane, români şi străini, au participat la acest eveniment găzduit în încăperile elegante ale Palatului Schonborn. Amfitrion a fost Irina Cornişteanu, şefa ICR Viena, iar cuvântul de deschidere a fost rostit de Adrian Hollender, fiul faimosului Ioan Hollender, cel care a condus strălucit Wiener Staatsoper. Cu prezenţe scenice remarcabile, cele două artiste, Sorana Gâtlan (vioară) şi Petra Pogady (pian), elegant îmbrăcate în rochii de culoare roşie, respectiv galbenă, au încântat asistenţa cu bucăţi muzicale din creaţia unor Edgar Elgar, Mozart, Massenet, Kreisler, Chopin, Bela Bartok, Vittorio Monti. La final, Sorana Gâtlan a interpretat o bucată muzicală a maestrului Ion Voicu, „Dimineaţa după nuntă”, care a făcut deliciul asistenţei şi ne-a reamintit de virtuozitatea formidabilă a marelui artist. Am regretat, totuşi, că nu s-au recitat măcar câteva poezii de Mihai Eminescu, dar, împreună cu poeţii Peter Waugh şi Hanane Aad, care m-au însoţit la seara românească, ne-am propus să recităm o poezie a sa, în trei limbi, în seara zilei de 22 ianuarie când vom avea lectura de poezie aici la „quartier21”. Irina Cornişteanu a fost deosebit de amabilă şi m-a informat că poetul a fost omagiat în aceeaşi zi, după amiaza, în cadrul unui eveniment organizat la bustul său din Simmeringerplatz. Bustul a fost dezvelit în 2003, cu sprijinul ICR, şi a fost realizat la iniţiativa doamnei Laura Hant de sculptorul Virgilius Moldovan, care trăieşte la Viena.
Seara a continuat pentru noi trei la „Leopold Hawelka”, o veche cafenea din centrul Vienei, căutată de artişti acum ca şi în trecut, un loc pe unde au trecut Elias Canetti, Heimito von Doderer, Arik Brauer, Andy Warhol, Peter Ustinov, Senta Berger sau Klaus Maria Brandauer.
Expoziţia Mirelei Trăistariu o văzusem la vernisajul din luna decembrie, şi reprezintă un proiect ambiţios, inaugurat în urmă cu şapte ani. Artista şi-a rugat prietenii din breaslă să îi doneze lucrări cu dimensiunile de 100×100 cm şi a cerut permisiunea de a interveni plastic asupra lor. Dorinţa ei a fost de a realiza o singură operă: povestea ei suprapusă peste poveştile lor. Aşa s-au adunat, în timp, lucrările a 89 de artişti contemporani – pictori, sculptori, graficieni, poeţi, fotografi, artişti conceptuali, artişti naivi – din 16 ţări şi este instructiv să vezi cum viziuni artistice diferite, foarte personale, se leagă într-un tot cu alură de unicat.
Cu o zi înainte aici la MuseumsQuartier s-a desfăşurat întâlnirea anuală a colaboratorilor instituţiei. Directorul MQ Viena, dl Christian Strasser, a fost gazda unei recepţii la care a luat parte şi ministrul austriac al culturii, Josef Ostermayer. Am participat alături de noii mei colegi sosiţi în ianuarie aici, artişti vizuali şi curatori din Germania, Elveţia, SUA, Camerun la această întâlnire. Spre surpriza mea plăcută, artistul fotograf Keith Kovach (SUA) cunoştea România şi încă destul de bine. A fost în Bucureşti, unde, în cadrul unui proiect internaţional, a realizat un album cu imagini ale străzilor din capitală, dar a vizitat şi localitatea Vădastra şi era încântat de cele descoperite acolo. Maurice de Martin (Germania) a fost şi mai surprinzător atunci când mi s-a adresat într-o română excelentă, pitoresc pigmentată cu expresii de argou, pe care o ştia foarte bine după doi ani de şedere în România. Este prieten cu Mircea Tiberian, cu care a cântat cândva împreună, şi nu excludea o revenire în România, chiar la Craiova alături de faimosul nostru muzician. Să sperăm că îl vom putea vedea cât de curând. Ziua Culturii Române este sărbătorită o singură dată pe an, dar cultura se face prin muncă zilnică, fie că eşti la Viena sau la Craiova.
Închei cu un citat din Mihai Eminescu, un truditor toată scurta sa viaţă: „Munca unui om se poate plăti, caracterul, cultura lui, nici gând”.
NICOLAE COANDE
(corespondență din Viena)
