Când ciobanii au dreptate!

0
190

Nu chiar de capul lor, ci mai degrabă mobilizaţi de Asociaţia crescătorilor şi exportatorilor de animale şi de Agrostar, poate şi alte asociaţii profesionale, câteva mii de oieri, mulţi în cojoace tradiţionale, dotaţi cu clopote şi tălăngi, s-au strâns ieri, iniţial în Parcul Izvor, în faţa Parlamentului pentru a protesta la unele reglementări intrate în vigoare prin Legea vânătorii şi fondului cinegetic, care limitează numărul de câini ce poate fi deţinut de o stână, dar mai ales interzice păşunatul animalelor domestice pe terenurile agricole, între 6 decembrie şi 24 aprilie. Agitaţia a avut consistenţă, fiindcă a cuprins şi confruntări cu jandarmii şi, finalmente, s-au conturat şi posibile soluţii în urma dialogului preşedintelui Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, cu delegaţia de ciobani. Cum s-a ajuns „la aberaţiile” pe care nici regimul comunist nu le-a avut instituite prin acte normative nu atestă altceva decât „ruperea de realitate” a făuritorilor avizelor de legalitate la legea menţionată, în desconsiderarea multor detalii. Interzicându-se păşunatul animalelor domestice, în principal al ovinelor, în perioada 6 decembrie – 24 aprilie, când altfel vegetaţia este moartă, deţinătorii acestora se văd în situaţia de a le furaja în stabulaţie, cu cheltuielile directe suplimentare, de circumstanţă. Prin moartea industriei uşoare şi nevalorificarea lânii la preţuri avantajoase, oaia – ca animal domestic – a devenit nerentabilă şi doar subvenţia insignifiantă prin APIA, laptele pentru produsele lactate şi eventuala valorificare a mieilor menţin interesul pentru această specie de animale domestice cu tradiţie în România. „Sâmbra oilor”, veche ceremonie a mulsului şi măsuratului laptelui, descrisă patetic primăvara nu spune mai nimic despre viaţa cotidiană dură a oierilor, tot mai izgoniţi de la o îndeletnicire, care a ajutat întotdeauna ţăranul român. Circul sordid de ieri, din Capitală, putea fi evitat, dacă Parlamentul ar fi fost populat de cine trebuie şi nu de mulţi berbeci, a căror unică scuză în faţa ciobanilor nu putea fi alta decât: Iertaţi-ne! Am votat ca oile!

În urmă cu o săptămână, în cotidianul nostru am publicat un material referitor la situaţia smintită la care sunt supuşi crescătorii de oi din România, prin noile modificări ale Legii vânătorii şi protecţiei fondului cinegetic. Concret, aleşii noştri găseau de cuviinţă, la solicitarea unor interese, probabil, de castă şi ne referim la cea a vânătorilor, din rândul căreia fac parte mulţi potentaţi locali, naţionali şi galactici, să stabilească de la înălţimea celui mai mare for decizional al ţării, numărul obligatoriu de câini pe care pot să-l deţină oierii. Şi asta nu era totul. Ea vine ca o a doua palmă dată peste obrazul crescătorilor de ovine, după ce tot aleşii neamului au mai statuat că, în perioada decembrie-aprilie, păşunatul este interzis, aşa cum este modificat art. 23 alin. 1 din Legea 149/2015 privind modificarea şi completarea Legii vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, care prevede la lit. c: „Păşunatul animalelor domestice în terenul agricol între 6 decembrie şi 24 aprilie”.

„Mai multe amante la guvernanţi decât câini la stâna de oi”

  Sub această siglă şi chiar altele, cu un mesaj mai dur, ieri, la Palatul Parlamentului, câteva mii de ciobani au protestat, forţând porţile Palatului sus-amintit. Jandarmii au intervenit în forţă, unul dintre aceştia fiind rănit, prin ruperea unui deget, motiv pentru care a folosit spray-ul lacrimogen din dotare. Cele 3.000 de persoane protestatare fac parte din asociaţii profesionale precum Agrostar şi Asociaţia crescătorilor şi exportatorilor de bovine, ovine şi porcine din România. Absurdul este dus la extrem, iar cei obligaţi să poarte un dialog cu fermierii nici nu se sinchisesc. Să nu uită, totuşi, că actuala lege a fondului cinegetic are nr. 149 şi este datată 16 iunie 2015, iar semnăturile aparţin preşedintelui Camerei Deputaţilor, Valeriu-Ştefan Zgonea şi preşedintelui Senatului, Călin-Constantin-Anton Popescu-Tăriceanu. Nu de alta, dar în aceste zile, unii duc cuvintele de ocară spre actualul guvern Cioloş.

Dacă e praf, păi pulbere să fie!

  Sociologii autohtoni, câţiva dintre ei, care mai au un simţământ naţional, au avertizat de ceva ani încoace că lupta împotriva industriei şi agriculturii româneşti se dă cu glonţul pe ţeavă. Iniţial, a fost compromisă mişcarea sindicală a transportatorilor. Şi nu a fost greu. Spargerea monopolului de stat, gen CFR, cu subsidiarele sale puternice, Marfa şi Călători, prin pomparea de fonduri în firme private de transport rutier intermediat de autocare şi microbuze a fost punctul de plecare. Rezultatul îl vedem acum. A urmat marea masă a minerilor. Şi aici, pentru mercenarii cu gulere albe a fost floare la ureche. Mai bine importăm cărbune din Anglia, decât să-l producem atât de scump, aici în România, parcă spunea un mare om de stat post-decembrist, acum trecut în adormire şi lucrând din umbră la dezvoltarea sectorului privat ce-i prieşte. Ceea ce se întâmplă, acum, în Mehedinţi, unde Uzina de Apă Grea de la Halânga este lichidată, tot pe motivul aberant că avem destulă marfă pe stoc, chiar pentru următoarea sută de ani, seamănă a genocid. Afundat în colaps economic, frumosul judeţ de odinioară Mehedinţi se pregăteşte să îmbrace haina condamnatului la moarte asistată. Păstoritul în lunca Dunării îl mai putem admira în toată frumuseţea sa, şi în aceste zile, undeva între linia de hotar dintre Mehedinţi şi Dolj. Măcar cu atât să mai rămânem în memoria curentă, dacă altele, precum bătaia cu apă a marinarilor pe punte, în Orşova de odinioară, sau Ziua Minerului sărbătorită şi în poiana din Motru au ajuns poveşti de adormit copiii.

Când lâna mioritică e aruncată, importul din Australia prinde rădăcini

  Pe tot acest fond al unei distrugeri inimaginabile ca proporţie şi efecte distructive, care doar pentru o minte bolnavă sau lipsită de coerenţă nu este, altfel, decât programată, s-a desfăşurat şi protestul de ieri al oierilor. Acolo, sus, aproape de cerul senin şi simţind o flacără de nemurire, precum dacii lui Zalmoxis, crescătorii de oi credeau că pot să-şi ducă obiceiul milenar în tihnă. Iată că nu e ca ei. Omul se mai şi înşeală! Şi lovitura perfidă a celor care ar trebui să le servească scopul normal este mai puternică decât o ghioagă dată lupului hulpav ce dă târcoale stânei. Să mai amintim că Australia are anual 75 de milioane de oi. Şi, pentru a fi mai clari, prezentăm mai jos mesajul comercial al unei firme româneşti născută la 1886: „Stofele din gama noastră de fabricaţie se realizează dintr-o lână cu anumiţi parametri (fineţea, lungimea şi regularitatea fibrei, lipsa totală a infiltraţiilor etc.) drept pentru care întotdeauna s-a importat lână din Australia sau de origine australiană. Rasele de oi crescute în România nu au dat nici în trecut şi nu dau nici în prezent astfel de lână”! No comment! Doar atât: cuvintele sunt ale fostei Fabricii Naţionale de Postav Civil şi Militar! Care trăieşti şi azi, sub o altă siglă.

Caută politica unde nu-i!

Emanaţia lacrimilor uscate, Cristiana Anghel, purtătoare cu zel al marii demnităţi de senator al României, nu a găsit ceva mai firesc în puţul gândirii sale universale decât să oblojească rănile sufleteşti ale unui protestatar cioban prin interogaţia: „Eşti prost?”. „Om fi noi proşti, dar măcar nu plagiem”, exprimau ciobanii prin pancarte expresive. Nivelul de discuţie dintre cele două tabere este inegal: de o parte avem bunul-simţ şi răbdarea îndelung încercată a ciobanilor români şi, de alta, impostura şi nesimţirea aleşilor căzuţi în noaptea minţii! Jocul nu s-a încheiat. Mai ţine câteva decenii. Oare cât i-a purtat Moise pe evrei prin deşertul Canaan!? Numai că noi încă nu-l avem pe Moise.