Începe… epoca de aur post decembristă!

0
115
Preşedintele Klaus Iohannis a salutat cu emfază „căderea guvernului Dăncilă”, ţintă de referinţă pe agenda sa: „Rezolvat! Azi a câştigat România”. A felicitat opoziţia, care unită în cuget şi simţiri a finalizat un obsedant proiect de-al său. Să vedem însă dacă a câştigat România, şi cât îi va fi de folos în campania electorală, faptul că a lăsat în buza iernii, ţara fără un guvern legitim, căruia nu doar i-a pus beţe în roate, şi pur şi simplu l-a amputat, în desconsiderarea premeditată a deciziilor CCR. Adversitatea sa împotriva PSD şi Liviu Dragnea a fost dusă la cote nemaiîntâlnite, în perioada post decembristă, încât moţiunea de cenzură care a trecut cu 238 de voturi, nici nu a mai surprins. „M-am urcat în capul lor”, se mândea Klaus Iohannis. Augustin Zegrean, fost preşedinte al CCR, analizând situaţia de pe scena politică, spune că dacă Parlamentul votează prima propunere a preşedintelui, lucrurile se simplifică mult. Cu alte cuvinte, guvernul viitor, care acum se pregăteşte pentru încălzire, va putea să înceapă să lucreze undeva prin februarie anul viitor, direct la buget, care va mânca vreo trei săptămâni, dacă nu o lună, din activitatea parlamentară. Dar blocajele în Parlament nu sunt excluse. Şi liberalii şi USR-iştii, despre aceştia din urmă nu e clar dacă vor intra la guvernare, s-ar putea să regrete spectacole dizgraţioase oferite în multe momente în Parlament, spre a perturba buna desfăşurare a lucrărilor. Şi amintirile sunt de dată recentă. Să sperăm totuşi că social-democraţii nu vor aduce oricum staţii de amplificare, şi nici nu vor oferi momente sordide, într-un parlament democratic. Augustin Zegrean şi-a exprimat scepticismul în legătură cu organizarea alegerilor locale, pentru funcţia de primar, în două tururi, iar despre desfiinţarea SIIJ, devenită obiectiv politic, cu precădere de campanie electorală pentru prezidenţiale, a spus că „acolo nu se poate, am votat pe 26 mai a.c. că în ceea ce priveşte Justiţia nu se mai dau OUG”. În actualul mandat, Klaus Iohannis nu mai poate dizolva Parlamentul şi numai după 21 decembrie a.c. se poate vorbi despre aşa ceva, Constituţia interzicând, în ultimele şase luni de mandat, un astfel de demers. Lucrurile nu arată deloc încurajator şi nu este exclus ca satisfacţia prematură, mărturisită, a preşedintelui Klaus Iohannis, să se sublimeze într-o mare decepţie. Interesantă devine o observaţie a lui Augustin Zegrean: preşedintele nu este obligat să dizolve Parlamentul dacă pică două propuneri consecutive, întrucât textul Constituţiei menţionează că „poate” să-l dizolve, după consultări cu preşedinţii Camerelor şi liderii grupurilor parlamentare. Suntem, de acum, în pragul unui nou început: biroul de la Palatul Victoria pentru viitorul premier –Ludovic Orban, anunţat, ieri, de preşedintele Klaus Iohannis – este pregătit şi în câteva zile, acesta îşi va finaliza componenţa Guvernului pentru a se prezenta în Parlament în vederea validării. Misiunea de a-şi asigura majoritatea în Parlament nu este deloc uşoară, dacă ne luăm după declaraţiile unor lideri politici. Declaraţii care se pot schimba. „Vom avea o misiune extrem de grea, suna o directivă a lui Ludovic Orban cu ceva timp în urmă. Vreau să văd fiecare lider judeţean cum dă cu parul în preşedintele Consiliului Judeţean PSD, în primarul PSD, în prefectul PSD, în toţi şefii de deconcentrate. Cu ochii pe ei şi cu parul pe ei. Cu plângei penale”, afirma liderul liberal în exaltarea sa retorică. Chiar dacă scenariul a fost bine scris şi se poate face comerţ cu noţiunea de „bun român”, adică cine nu e cu puterea nu e bun român, putem asista la mişcări coregrafice destul de interesante. Ludovic Orban, fapt neobişnuit, invitat la Palatul Cotroceni, a şi avut o declaraţie de la pupirul amenajat, în care şi-a expus câteva linii de sens ale programului său de guvernare „pe termen redus”.  Oricum nimeni nu se simte responsabil şi vinovat de nimic. Cu virilă încredere în sine, convins că nu poate greşi, Klaus Iohannis nu are insomnii, nelinişte, dubii, şi alegătorii trebuie deprinşi cu ideea că nu ceea ce văd este adevărat, ci ceea ce li se spune. Ne îndreptăm, neîndoielnic, spre un viitor de aur. Impecabil.