„A fost sau n-a fost”, într-o altă regie

Nu suntem în „minunăţiile” pur cinematografice ale poveştii lui Corneliu Porumboiu despre revoluţia din decembrie 1989, pline de umor pur, organic, care îi fac să râdă şi pe oamenii peşterilor din filmele lui Gopo, suntem în zilele noastre, când se reciclează pe toate posturile de televiziune, dar şi în presa scrisă, câtă mai este, „presupunerea”, care va rămâne neprobată, că premierul Victor Ponta, candidat la alegerile prezidenţiale, ar fi fost între 1997-2001, conform spuselor preşedintelui Traian Băsescu, ofiţer SIE. Cel care îşi aroga prima referire publică la racolarea şi apartenenţa premierului Victor Ponta la SIE, cu un an şi jumătate în urmă, „printr-un comunicat de presă din data de 23 aprilie 2013”, revenind cu o scrisoare deschisă adresată şefului Guvernului la 1 iulie 2013, pentru a proceda la 2 septembrie 2013 la o interpelare parlamentară intitulată „Clarificarea unor aspecte din biografia şefului Guvernului”, urmată de 30 de întrebări la număr, este senatorul Valer Marian, un justiţiar după toate aparenţele, fost procuror, ajuns frondeor în partidul social-democraţilor. Un fost procuror, de regulă, poate fi bănuit de un plus de rigoare juridică, în primul rând, când plonjează într-un demers, relativ riscant, dar doar atunci când dispune de probe irefutabile. O declaraţie de presă, spre deosebire de una pur politică, are totuşi exigenţele ei, zicem noi. Şi întreabă aşa, între altele, domnul senator Valer Marian: „Este adevărat că în anul 1997, în timp ce eraţi procuror, aţi fost racolat în Serviciul de Informaţii Externe, SIE, de către generalul Cornel Biriş şi aţi activat în unitatea deplin conspirată denumită «Umbre» sau H”? Răspunsul imediat ar fi unul ca la Radio Erevan, dar asta e treaba lui Victor Ponta. Următoarea întrebare: „Aţi fost trimis la specializare antimafia în Italia cu misiunea de a o monitoriza pe Carla del Ponte, fost procuror antimafia, ulterior procuror şef al Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie”? Să fim scuzaţi, dar întrebarea din urmă este realmente anapoda, ceea ce n-ar fi un capăt de lume, însă introducerea numelui Carlei del Ponte este totalmente nejustificată, de-a dreptul penibilă, mai ales că cel care face acest lucru se revendică sistematic de la statutul de fost procuror. Reducând totul la absurd, Victor Ponta sau oricare altă persoană – acoperită, descoperită – nu o putea monitoriza pe Carla del Ponte, în Italia, din elementarul motiv că… respectiva doamnă n-a lucrat, potrivit propriului CV, niciodată pe teritoriul acestei ţări. Nicăieri nu apare calitatea domniei sale de procuror antimafia. După expirarea mandatului (1994-1999) de procuror general al Elveţiei, a fost numită imediat procuror general al Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie de către Consiliul de Securitate al ONU. La 23 august 2007, Departamentul federal pentru Afaceri Externe din Elveţia a desemnat-o ambasador în Argentina, un an mai târziu publicând cartea „Vânătoarea, eu şi criminalii de război”, cu referiri concrete la traficul de organe făcut de liderii kosovari, motiv de imens scandal şi de interzicere a cărţii în Elveţia. Şi dacă am admite o posibilă scăpare în CV-ul Carlei del Ponte, nu ne lasă Efraim Halevy, fost director al Mossadului („Omul din umbră”, Ed. RAO, 2006), care ştie ce vorbeşte, mai ales că în ultima zi „în care a mai deţinut funcţia (n.r. – de procuror general al Elveţiei), înainte de a deveni procuror general al Tribunalului Penal Internaţional pentru Rwanda şi Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie” (pag. 206) a pus sub acuzare un om al Mossadului, surprins în timp ce încerca să pună sub urmărire, pe teritoriul helvet, linia telefonică a unui suspect, aflat în legătură cu terorismul palestinian. Între Tel Aviv şi Berna s-a înroşit linia telefonică. Dacă domnul senator Valer Marian ştie mai bine decât Carla del Ponte însăşi şi decât Efraim Halevy unde şi când a lucrat actualul înalt funcţionar al Consiliului Drepturilor Omului din cadrul ONU în Italia, ca să o poată monitoriza „viteazul” agent SIE Victor Ponta, noi ne îndoim. Prostia asta rotundă şi rece ca o lună plină, rostogolită aiuristic prin presă, nu aduce decât deservicii impardonabile imaginii României. Dacă Victor Ponta a fost sau n-a fost, într-o altă regie, cum spuneam, decât a lui Corneliu Porumboiu, nu interesează decât adversarii săi politici. După cum observăm, „la mansardă” nu puţini au probleme deosebite.