Larry Watts: „Am dat de perete cu uşa secretelor, dar mai sunt multe încăperi şi coridoare întunecate”

Cum se explică succesul cărţii lui Larry Watts? – se întreba, recent, portalul BOOKiseala.ro. Într-adevăr, lucrarea istoricului american Larry Watts, “Fereşte-mă, Doamne, de prieteni”, apăruta anul trecut la Editura RAO, a depăşit aşteptările editorului şi observatorilor de specialitate: cinci ediţii la rând, în mai puţin de un an! Ceea ce o situează deja în vârful topului celor mai bine vândute cărţi din România. Prezentată la lansările din Capitală şi din ţară de nume prestigioase, de la academicienii Dinu C. Giurescu şi Florin Constantiniu la actualul director al SRI, George Maior, şi fostul şef al SIE, Ioan Talpeş – care se va afla şi la lansarea de la Timişoara –, cartea nu a beneficiat totuşi şi de recenzii în presa “mare”, pe măsura interesului cititorilor români. Mai precis, a fost masiv ignorată de presă centrală şi de ziariştii de toate calibrele care o populează. Cu câteva excepţii notabile, cum ar fi Monica Ghiurco de la TVR, Ion Cristoiu de la B1 şi Stelian Turlea din fosta echipă „Lumea”. Ceea ce relevă, din nou, discrepanţa crasă dintre interesul cetăţeanului şi cel al proprietarilor de trusturi media din România. Dar cartea a beneficiat, totuşi, de o pseudo-recenzie mai cu moţ în presa scrisă, respectiv în publicaţia elitistă de tiraj confidenţial “22”, a Grupului pentru Dialog Social, cât şi de o critică mai specială în revista “Vitralii”, venită din partea unor rezervişti ai Securităţii care continuă să-i susţină legendarea americană a cârtiţei sovietice Ion Mihai Pacepa. Articolaşul din revista GDS, care trata o lucrare ştiinţifică într-un mod băşcălios lamentabil, a fost preluat apoi, “cum laude”, de site-ul institutului guvernamental IICCMER administrat de bloggerul post-comunist Vladimir Tismăneanu. Blogger care începuse să înjure cartea în aceeaşi postare în care recunoştea că nu a citat-o încă. Cu toate acestea şi în pofida lor, “omerta” a fost spartă. Ştirile online despre cartea lui Larry Watts, răspândite din om în om, la fel ca pe vremea comunismului, au făcut ca excepţională lucrare de istorie secretă a României să se vândă ca pâinea caldă, aproape pe sub tejghea. De ce? Răspunsul este simplu: istoricul american oferă pentru prima oară românilor adevărurile ascunse ale vieţii lor sub comunism. Cine nu ar vrea să înţeleagă mai bine ce s-a întâmplat cu viaţa lui? Cine îi sunt, cu adevărat, prietenii? Care dintre oaspeţii căzuţi de pe cai vrea să-l alunge din propria-i casă? Ce lupte neştiute s-au dus pentru soarta lui, a Carpaţilor, Gurilor Dunării şi Mării Negre? Cine este el, românul, de ce s-au conceput planuri de ştergere a identităţii lui naţionale şi care este rolul lui pe acest pământ? Tot ceea ce a fost ocultat şi falsificat până acum în diverse rapoarte amatoristice şi toxice cu pretenţii oficiale este scos la lumină, cu putere, aproape orbitor, pentru unii, în cele mai mici amănunte, documentate cu acribie de Larry Watts în arhivele CIA, ale NATO şi ale fostului Pact de la Varşovia aflat sub controlul KGB. Ţineţi cont: din cele 800 de pagini ale volumului, doldora de documente, numai bibliografia şi indicele de nume ocupă 80 de pagini. Şi acesta este doar primul volum… Alte două sunt în lucru. Dar despre acestea şi despre succesul primului volum ne vorbeşte chiar autorul:

– V-aţi aşteptat să aibă un asemenea succes editorial cartea dvs.?

– Nu, nu m-am aşteptat. Cartea a fost destinată în primul rând publicului american şi european, pentru a explica războiul clandestin şi rolul remarcabil pe care l-a avut România în această luptă, pentru Statele Unite şi Europa.

– Şi cum vă explicaţi acest succes?

– Ei bine, este vorba despre România, până la urmă. Dar popularitatea unei cărţi, sper, academice, cu mii de note lungi de subsol, spune, de asemenea, ceva despre nivelul sofisticat, în sensul de rafinat, al publicului român. Cărţi cum este aceasta a mea în mod normal nu ating un astfel de succes în Statele Unite.

– Care au fost cele mai frecvente întrebări cu care v-au abordat românii la lansările dvs.?

– Când urmează să apară volumul următor? O mulţime de oameni m-au întrebat, de asemenea, ce s-a întâmplat în 1989, deşi această carte merge până la anul 1978. În general am răspuns că încă nu am scris – sau, cel puţin, nu am terminat de scris – volumul care tratează anul 1989. Cu toate acestea, ce urmează se va concentra pe dinamica dintre România şi amico-duşmanii săi aliaţi – aceşti „frenemies” –, şi nu atât de mult pe planurile, intenţiile şi acţiunile jucătorilor naţionali. Sper să pot oferi un context care lipseşte şi care va ajuta la promovarea unei mai bune înţelegeri a acestuia, nu o foaie de acuzare împotriva unor pretinşi vinovaţi.

– La ce trebuie să ne aşteptăm în volumul următor?

– Ei bine, vor fi, de exemplu, secţiuni destinate „defectării” lui Pacepa, atacului asupra identităţii româneşti, implicarea în terorismul internaţional. Şi multe altele.

– Recenziile negative venite din partea unor ofiţeri ai fostei Securităţi şi din grupul de interese al d-lui Tismăneanu v-au influenţat în vreun fel?

– Sper sincer că lucrarea mea nu este ultimul cuvânt cu privire la diversele teme pe care le-am ridicat, ci mai degrabă o sursă de inspiraţie şi un ghid pentru continuarea cercetării. În ce priveşte unele probleme, sper că am reuşit să dau cu uşa de perete printr-o lovitură cu piciorul pentru a lăsa lumina să se reverse; în altele doar am indicat câteva zone întunecate, dar care duc spre nişte coridoare potenţial foarte interesante. În ansamblu, cred că această carte este doar o zgârietură pe peretele în spatele căruia se afla ascuns adevărul; o zgârietură prin care ajungi puţin mai aproape de el. Comentariile critice, atât cele bazate pe  amintiri şi experienţa directă, dar şi cele originare din diferite paradigme, sunt întotdeauna utile. Uneori, ele chiar îţi pot schimba percepţia. Comentariile de acest gen aproape întotdeauna dezvăluie ceva din interpretările pre-existente şi din prejudecăţile cognitive ale celor care le fac. Şi, uneori, te pot ajuta să ţi le dezvăluie pe ale tale. Scopul meu este de a obţine adevărul, chiar dacă nu se întâmpla întotdeauna.

– Din câte cunoaşteţi, fostul general comunist Ion Mihai Pacepa, pe care l-aţi definit adeseori drept un agent sovietic pe deplin conspirat, a avut vreo reacţie până în prezent, alta decât cea exprimată prin criticile domnului Tismăneanu?

– Permiteţi-mi să explic, pentru a „n”-a oară – nu pentru dvs., dar pentru mulţi, mulţi alţii: eu încerc să fiu foarte clar în diferenţierea intre opiniile mele şi un fapt stabilit deja. Nu este „opinia” lui Larry Watts că Pacepa a fost un agent sovietic. Acesta este un fapt stabilit clar, fără puţină de tăgadă. După cum Pacepa foarte precis a declarat într-un cadru public, în faţa fostului director CIA, James Woolsely, şi a lui Vladimir Bukovski, el a fost “un agent KGB timp de 27 de ani”. Cu alte cuvinte, el a fost un agent sovietic pe toată durata serviciului sau în Securitatea română. Nu văd nici un motiv să-i contest pretenţia. De fapt, există o abundenţă de dovezi care o confirmă. Dacă alţii doresc să-i conteste revendicarea ar trebui să-l ia pe domnul Pacepa la întrebări.

– Vedeţi unele similitudini cu perioada trecută şi operaţiunile secrete împotriva  României studiate de dvs. şi situaţia prezentă a României?

– Ei bine, aş putea să vă răspund… dar apoi ar trebui să vă împuşc. Şi înţeleg că trebuie să stau la coadă…

Interviu realizat de VICTOR RONCEA