Conferinţa de presă de marţi seara a preşedintelui francez Francois Hollande, prima din acest an, a fost aşteptată cu febrilitate de ziariştii din Hexagon şi nu numai, dornici să afle eventuale justificări la dezvăluirile din revista magazin „Closer”, privind „prezumata” conexiune cu actriţa Julie Gayet. Cum, printr-un comunicat de presă anterior, Francois Hollande „deplângea profund atentatul la respectarea vieţii private a fiecărui cetăţean”, aşteptările jurnaliştilor s-au dovedit deşarte. În sensul că n-au reuşit să afle, până la capăt, ceea ce îşi propuseseră. Cu totul altul a fost cursul conferinţei de presă, preşedintele anunţând mai multe măsuri menite a susţine creşterea economică, în cadrul „pactului de responsabilitate”, care prevede reduceri de impozite în sumă de 30 de miliarde euro pentru antreprize şi economii suplimentare de 53 de miliarde euro între 2015 şi 2017. Pentru anul în curs s-a vorbit de economii de 15 miliarde euro. Deficitul public, de 3,6% în 2014, ar urma să ajungă la 1,2% în 2017. Problematica economică – marile linii, etapele şi obiectivele – a fost firul roşu al întregii conferinţe de presă, foarte apreciată peste Rhin, din cauza „schimbării de paradigmă”. După ce, în campania sa electorală de acum doi ani, Francois Hollande se arătase potrivnic politicii de stabilitate, recomandată de guvernul german, şi împotriva politicii de austeritate, sintagmă detestată în Franţa, noul ton al preşedintelui a surprins, nelăsând indiferent anturajul cancelarului Angela Merkel. Astfel, vicepreşedintele grupului parlamentar al CDU şi preşedintele grupului franco-german din Bundestag, Schockenhof, a făcut remarca favorabilă pe RBB (radioul public berlinez), recomandându-i lui Hollande mai multă autoritate în atingerea noilor parametri de competitivitate şi productivitate. Nici o aluzie la „afacerea privată” privind scandalul produs de dezvăluirile din „Closer”. În Franţa lucrurile stau cu totul altfel şi reamintită de ziarişti este o făgăduinţă electorală dintr-o dezbatere televizată decisivă, înaintea turului doi, când Francois Hollande afirma că odată ajuns preşedinte, va avea „un comportament exemplar în toate împrejurările”. Aluzia era la divorţul adversarului său Nicolas Sarkozy de prima soţie, Cecilia, şi apariţia, la scurt timp, în compania Carlei Bruni. Preşedintele Republicii n-are libertate în viaţa privată, funcţia sa impunând o serie întreagă de restricţii, problemă deloc morală, cât profesională. Saturată de aventurile amoroase, escapadele şi viaţa paralelă a predecesorilor săi – Valerie Giscard d’Esteing sau Francois Mitterrand – menite să discrediteze funcţia de preşedinte, presa clamează acum dictatura transparenţei, nicidecum revendicarea normalităţii şi recredibilizarea şubrezitei funcţii prezidenţiale. Între timp, urmăreşte buletinul de sănătate al partenerei de viaţă a preşedintelui, Valerie Trierweiler.
