Culpe care nu se scuză!

S-a amânat, sine die, vizita premierul israelian Benjamin Netanyahu, programată a avea loc la 8 noiembrie a.c., la Bucureşti. Şi vizita lui „Bibi Netanyahu”, care nu excelează în ieşiri peste hotare, ar fi însemnat ceva, în condiţiile cunoscute: de şapte decenii avem o relaţie privilegiată, neîntreruptă, minuţios îngrijită, exprimată printr-un parteneriat strategic cu Tel-Avivul. Cu toate acestea, premierul israelian a transmis omologului său român, Viorica Dăncilă, că s-ar bucura dacă o va întâlni la Varna, luna viitoare, la reuniunea cvadripartită (Bulgaria, Serbia, Grecia, România şi Israel). Cum s-a ajuns la delicatul moment, de-a dreptul jenant, pentru Bucureşti, nu uşor de surmontat, se cunoaşte, opera asumânduşi-o liderul liberal Ludovic Orban, într-un nefericit moment al privării desăvârşite de tact politic. Prin plângerea sa penală, îndreptată împotriva premierului Viorica Dăncilă, acuzată de „înaltă trădare”, în urma discuţiilor avute la Tel Aviv, cu Benjamin Netanyahu şi preşedintele israelian, Reuven Rivlin, pe tema mutării ambasadei României la Ierusalim, după ce SUA făcuse acelaşi lucru, Ludovic Orban nu doar a introdus DIICOT-ul în relaţiile bilaterale ale celor două ţări, dar a tuşat o prietenie statornică la o manieră impardonabilă. Este de neînţeles ce mostră de consiliere, deloc suplă, a avut Ludovic Orban în demersul său, singur creându-şi o problemă imensă, nu uşor de rezolvat, dar punând şi ţara într-o ipostază neobişnuită. Un lider politic e condamnat la competenţă, analize temeinice de la geo-politică, la secrete de judeţ, de la strategii politice, la manevre de culise, având abilitatea să vadă lucruri pe care nu le vede toată lumea. La 8 noiembrie a.c. Bucureştiul urma să găzduiască o şedinţă comună a celor două guverne în cadrul căreia urmau a fi abordate proiecte riguroase, concrete, vizând agricultura, dar şi alte forme de colaborare pe multiple planuri. La exerciţiul „Seism 2018” – cel mai mare exerciţiu de alarmă şi salvare în caz de cutremur – Israelul a trimis în ajutorul autorităţilor de la Bucureşti un spital de campanie, cu personal medical – 160 persoane – şi aparatura necesară, unitatea fiind recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii drept primul spital mobil de nivelul trei din lume, cel mai înalt existent, care permite efectuarea a numeroase tipuri de intervenţii chirurgicale în incinta sa. Adversitatea politică internă, altminteri firească, nu avea sens să fie extinsă, prin inabilitate, în formele de acum păguboase pentru ţară. Culpa lui Ludovic Orban, din păcate, nu este scuzabilă. Şi tot din păcate liderul liberalilor, uită ca şi alţii, de fapt, una dintre replicile memorabile ale naţional-liberalului I. C. Brătianu – în epocă prim-ministru – dată marelui istoric, Nicolae Iorga, figură proeminentă a vremii, când acesta din urmă l-a întrebat cu aer de superioritate „Ce ar putea învăţa un savant de la un inginer”, primind răspunsul sec „Măsura domnule profesor, măsura”. Şi câtă dreptate avea. Israelul, o ţară prietenă, cu o comunitate puternică de compatrioţi, nu avea avea nevoie din partea unui lider politic de la Bucureşti de ceea ce s-a întâmplat. Recent, ca să înţelegem mai bine „chimia” cu anumite personalităţi politice ale lumii, Israelul a regretat nespus despăţirea anunţată de Nikki Haley, ambasadorul american la ONU, avocat ardent al intereselor israeliene, recunoscut pentru munca magnifică în slujba administraţiei şi apărarea Israelului. Deşi linia pro-israeliană a administraţiei Trump nu se rezumă doar la Nikki Haley.