Şi totuşi… ce vor partidele?

Ceea ce vedem, de atâtea zile, a devenit obositor şi consternează: peste 150 de zile de gravă criză guvernamentală, cea mai lungă pe care o avem după 1990. În privinţa alternativelor, pe care le mai are Nicuşor Dan, vom avea mâine un răspuns, când urmează să fie făcută o nouă desemnare de premier în încercarea de a investi un Executiv. Există insistenţe, din partea PSD, pe bună dreptate, ca partidul care a venit –este drept- pe primul loc la ultimele alegeri legislative să preia guvernarea, dar decizia finală aparţine preşedintelui. Care a anunţat că nu va accepta un Guvern, din care AUR să facă parte, dar nici măcar unul susţinut de AUR. Şi discuţia pe această temă agită scena politică. Se vorbeşte de Alexandru Nazare, ca variantă de premier desemnat, un compromis rezonabil, dar zvonuri sunt multe, de la o zi la alta. Oricum, partidele noastre prezente în Parlament nu se înţeleg, din vanitate, în primul rând, nu din motive doctrinare, cum ar fi firesc. Pe de altă parte, Autoritatea Electorală Permanentă pregăteşte cadrul legal pentru eventualitatea unor alegeri anticipate, pe care până acum preşedintele Nicuşor Dan le-a respins. Constituţia prevede organizarea de alegeri parlamentare, în cel mult 3 luni de la dizolvarea Parlamentului, însă legislaţia electorală actuală n-ar fi adaptată la un asemenea moment, şi nici corectată, într-un timp atât de scurt. AEP ar propune reducerea calendarului electoral de la 90 la 75 de zile, menţinerea campaniei electorale de 30 de zile şi celelalte termene pentru depunerea candidaturilor. La orizont s-ar prefigura, într-un asemenea context, şi câteva luni de confruntare electorală, de care şi aşa alegătorii sunt pe deplin saturaţi. Situaţia este neliniştitoare, dar şi contraproductivă, fiindcă nu se poate face nici rectificarea bugetară, în perioada aceasta de interimat. Şi Guvernul nu poate întreprinde nimic, pentru că teoretic nu poate emite ordonaţe de urgenţă şi nici nu poate iniţia un proiect de lege în Parlament. La rândul său, Parlamentul nu o poate face, pentru că legea bugetului de stat are un regim instituţional distinct de celelalte legi, astfel încât şi iniţierea modificării ei nu poate aparţine niciodată direct Parlamentului, ci numai unui Guvern cu puteri depline. Că n-am avut de ani buni un buget aprobat la timp este şi asta o realitate. Aşadar: Guvernul este cel care are competenţa instituţională de a iniţia proiectul de lege privind bugetul de stat, ne încredinţează pe pagina sa de Facebook, fostul judecător la CCR, Toni Neacşu. Cum nu avem Guvern, care să poată iniţia o rectificare bugetară, nici nu se poate face una sau oricum se poate face doar forţând, în numele situaţiei grave pe care o traversează ţara, însă cu riscul de neconstituţionalitate la CCR. Verdictul agenţiei de rating Standard & Poors care ne-a clasat pe ultima treaptă a recomandării la investiţii, evitând retrogradarea la junk, a fost ca un glonţ pe lângă ureche. „Decizia Agenţiei Standard & Poors de a menţine ratingul de ţară confirmă că România este un partener de încredere pentru investiţii, iar economia dă semne de stabilitate”, a transmis preşedintele într-o postare pe Facebook. Agenţia de rating a avertizat însă că riscurile rămân ridicate. România are în continuare, în privinţa deficitului bugetar… un record negativ.