Ceea ce era previzibil!

Respingerea cabinetului Siegfried Mureaşan la vot (doar 182 de voturi), aşa cum se anticipa îndeplineşte de acum condiţia prevăzută de Constituţie pentru declanşarea alegerilor anticipate, fiind al doilea guvern căzut după cel al lui Adrian Veştea. Declanşarea anticipatelor este însă prerogativa preşedintelui Nicuşor Dan, care a afirmat repetat că nu şi-le doreşte. Cu „anticipate” sau fără „anticiapte”, se ştie bine, că nu se poate fără… AUR. De altfel, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor a şi avertizat în privinţa rolului formaţiunii politice condusă de George Simion. Anticipatele nu rezolvă nimic pentru că Parlamentul va avea, în linii mari, aceeaşi componenţă: AUR pe primul loc, PSD pe locul al doilea şi un guvern, din care obligatoriu, va face parte formaţiunea condusă de George Simion. Repertoriul şedinţei de astăzi din Parlament era cunoscut. Atacuri vehemente, de-o parte şi cealaltă, specifice kitsch-ului politic. Siegfried Mureşan, premierul desemnat de Nicuşor Dan, a ajuns în Parlamentul European pe o listă comună PSD-PNL şi prin voturile social-democraţilor lui Sorin Grindeanu, care au avut ponderea lor consistentă. Ce s-ar fi întâmplat dacă PNL şi PSD nu conveneau prin liderii lor, poate inspiraţi la momentul respectiv, şi de bună credinţă, o astfel de strategie eminamente „pro-europeană”, cum se spune, n-avem de unde să ştim. Cu „sacii în căruţă” eurodeputatul Siegfried Mureşan, foarte apropiat, graţie propriilor merite de Manfred Weber, liderul grupului popularilor europeni, a dobândit altă viziune, înţelegând la perfecţie pe ce „cai” stă fiecare familie politică. În toată mini-campania premergătoare votului de astăzi din Parlament a avut destule gesturi de neînţeles, oricum neinspirate, deşi prenumele său părea o garanţie a sobrietăţii şi deplinei decenţe. A persiflat social-democraţii români, din Parlamentul European, că „nu vorbesc limba engleză”, deşi e o discuţie cu franceza şi engleza, în fine nu o lămurim aici, şi se considera prima propunere serioasă de formare a guvernului, fiindcă Veştea şi Tomac au fost… „experimente”, propuse totuşi de Nicuşor Dan. În referirile la Sorin Grindeanu, care din motivele cunoscute nu i-a acceptat desemnarea, cerându-i chiar depunerea mandatului de prim-ministru propus, a avut evaluări de ţinut minte, pe care social-democraţii nu le puteau surmonta. „Tot mai mulţi oameni înţeleg că PSD se opune modernizării României, iar argumentele pe care le invocă sunt doar pretexte”. Siegfried Mureşan se întoarce la Bruxelles, ca europarlamentar, fiindcă la Bucureşti nu i s-a recunoscut valoarea de întrebuinţare. A spus că îşi doreşte un Parlament puternic, o instituţie vie, fiindcă cele mai importante decizii trebuie luate cu votul Parlamentului. „Avem de ales între o Românie care merge înainte şi una care rămâne pe loc”. Interesant: a cerut votul Parlamentului pentru funcţia de prim-ministru, iar în acelaşi timp este co-raportorul Parlamentului European pentru viitorul buget multianual al Uniunii. România ar putea ajunge de la 21,5 miliarde euro pentru agricultură la circa 16,5 miliarde. Sorin Grindeanu i-a reproşat pe bună dreptate lui Siegfried Mureşan că a prelungit criza politică prin faptul că nu şi-a depus mandatul, ştiind că nu avea şanse de a obţine cele 233 de voturi necesare. De altfel Sorin Grindeanu a avut un bun discurs în Parlamentul României. Repetăm, guvernul Siegfried Mureşan n-a trecut prin Parlament. Parlamentarii PSD şi AUR n-au votat.