Washingtonul, pe contre-pied la „primăvara rusă”

0
50
Barack Obama

Barack Obama n-a comentat protestele populare care se întind, încet, încet, în întreaga Rusie, ca reacţie la autoritarismul putinian. În schimb, secretarul de stat Hillary Clinton a denunţat, clar, „manipularea listelor de votanţi”, „votul de umplutură”, reamintind dreptul alegătorilor la „alegeri oneste, libere şi transparente”. Aceste afirmaţii au suscitat furia lui Vladimir Putin, fidel tradiţiei sovietice de a stabili un inamic imaginar în afară, acuzând SUA de a fi o coloană a V-a nemulţumită. În schimb, Barack Obama s-a văzut pus în dificultate, dată fiind politica sa de resetare (de redemaraj) în relaţiile ruso-americane, sub administraţia sa. Mai mult, optimismul exagerat „în dosarul rus” derivat din convingerea unui „succes major”, s-a cam stins. De la sosirea sa la Casa Albă, Obama decisese a pune capăt strategiei active de susţinere a democratizării fostului spaţiu sovietic, a predecesorului său, şi de a relua dialogul cu Moscova. Această abordare a adus câteva „fructe”, permiţând transferul de echipament militar american către Afganistan, via Rusia. Resetarea a permis semnarea, anul trecut, a unui nou tratat de reducere a armelor strategice. Rusia n-a cedat, până acum, în nici o împrejurare, la Consiliul de Securitate al ONU, nici în privinţa Iranului şi nici a Siriei. Mai presus de toate, şi-a menţinut retorica anti-americană, convinsă de câştigul electoral pe plan intern. Recent, preşedintele Dmitri Medvedev, prezentat la Moscova ca un interlocutor ideal, a menţionat că instalarea de rachete la Kaliningrad reprezintă o replică la scutul american antirachetă al SUA în Europa. Când a devenit clar că Medvedev va pierde poziţia de preşedinte al Rusiei în favoarea lui Vladimir Putin, relevând caracterul derizoriu al legăturilor personale cu Washingtonul al unui preşedinte fără puteri reale, dezamăgirile s-au reaprins. Şi, odată cu întoarcerea poporului în ecuaţia politică, resetarea, bine zdruncinată, devine caducă. Preşedintele trebuia să arate că „Washingtonul va observa conduita prezidenţială rusă în martie, a conchis David Kramer, şeful ONG Freedom House. El trebuie să spulbere mitul potrivit căruia SUA rămân tăcute, pentru a prezerva relaţiile amicale”. Lui Obama i s-a mai cerut să nu repete timiditatea prudentă de care a fost acuzat în timpul revoluţiei populare iraniene din 2009. Amestecul de stagnare politică şi corupţie în creştere sub Vladimir Putin este o cauză a crizei, ca şi în Orientul Mijlociu. Un critic fervent al resetării, senatorul republican McCain, a făcut următoarea afirmaţie: „Primăvara rusă soseşte”. Curios pentru moment, candidaţii republicani rămân, de asemenea, tăcuţi, ca şi Obama, asupra subiectului.