Este o fată frumoasă, foarte deşteaptă, care ştie ce vrea de la viaţă. A finalizat, de curând, Bacalaureatul, a luat o notă „mică” (9,60) – vorba vine! – la ultima probă, cea la alegere, în cazul ei este vorba de „Logică şi argumentaţie”, dar s-a decis să depună contestaţie. Nu i-a fost frică şi s-a dovedit că a avut dreptate, astfel că a obţinut nota maximă. Are un apetit pentru citit, pentru tot ceea ce înseamnă noutatea, este deschisă dialogului, n-are trac când vorbeşte cu cineva, dar, în sine, păstrează o doză de emoţie. Se numeşte Adina Buzera şi a absolvit, de curând, cursurile Colegiului Naţional „Carol I”.
După primele rezultate al Bacalaureatului, în Dolj erau doar două note de 10,00. În urma contestaţiilor, au mai apărut două „maxime”. Una dintre ele a fost obţinută de Adina Buzera, de la Colegiul Naţional „Carol I”. Imediat după afişarea rezultatelor, contactată telefonic, Adina ne-a oferit primele impresii. Acum, după o discuţie amplă cu ea, faţă, în faţă, prezentăm o fată care ştie ce vrea de la viaţă şi care vorbeşte liber, aşa cum simte.
Prima întrebare a fost, normal, cum s-a hotărât să depună contestaţie. Ne-a răspuns într-un mod cât se poate de natural: „Ştiam că nu puteam lua decât nota maximă. La celelalte probe, poate aveam unele îndoieli, dar aici eram sigură. Sigur, iniţial am avut ceva emoţii, fiindcă erau unele definiţii pe care eu nu le scrisesem, dar, consultându-mă cu profesoara mea, mi-am dat seama că nu erau obligatorii. Chiar îmi doream să iau nota zece, fiindcă ăsta a fost target-ul meu. Ştiam de ce sunt capabilă”.
A avut mai multe planuri
Discuţia cu ea a decurs în mod cât se poate de liber. Este o fată care nu se sfieşte să vorbească şi, mai mult decât atât, ştie ce spune. Este o tânără căreia îi place tot ceea ce este omenesc, care ştie să-şi împartă timpul judicios şi care este îndrăgostită de frumos. «Primii trei ani i-am făcut la „Ştiinţele naturii”, deoarece eram îndrăgostită de tot ceea ce înseamnă ştiinţele exacte, mai ales de biologie. Dacă mă întrebaţi, mă visam, când eram mică, de toate, de la medic veterinar până la muncă în cercetare. Am renunţat la profilul respectiv deoarece aveam o problemă cu chimia. Nu că nu îmi plăcea, dar nu puteam trece de o anumită barieră. Atunci m-am hotărât să trec la „Filologie”. Sunt în continuare îndrăgostită de cercetare, de citit, mai ales la istorie – vreau să aflu multe despre istoria Rusiei şi a Turciei – şi îmi plac pictura şi designul vestimentar. Nu ştiu ce îmi oferă viaţa. Orice am făcut, am făcut de drag. Este adevărat că, în ultima perioadă, până la Bac, învăţam mai mult, de la şase la opt ore zilnic, dar nu depăşeam ora 20:00, fiindcă simţeam că obosesc. Ieşeam, dar nu foarte mult, cu prietenii la un suc. Oricum, acum sunt axată pe Facultatea de Drept a Universităţii din Craiova, unde voi da examen peste câteva zile», a continuat Adina.
Se gândeşte şi la colegi
La câte ştie, ne-am întrebat de ce a ales Facultatea de Drept. Răspunsul din partea ei a venit foarte repede: „A fost aşa, cum să spun, ceva care a venit din sufletul meu. I-am văzut pe judecători cum apar în faţa oamenilor şi am rămas înmărmurită de prestanţa pe care o degajă. Nu am fost în vreo sală de judecată, dar tatăl meu mi-a promis că va merge cu mine la un proces, să văd cum decurg lucrurile”. Cu ea, dialogul curge de la sine. Am întrebat-o ce ar schimba, la corectarea examenelor. Nu i-a luat foarte mult timp să răspundă: „Cred că ar trebui mai mulţi profesori la corectare, fiindcă de multe ori intervine oboseala. Iar la Limba română, chiar nu ştiu ce s-ar putea modifica. Bănuiesc că este nevoie de un barem accesibil fiecăruia, deoarece aici sunt lucruri interpretabile. Haideţi să vă spun ceva. O colegă a dat, acum, cu mine, Bacalaureatul. Eram convinsă că va lua nota maximă la această disciplină, dar a obţinut undeva la 8,70. A depus contestaţie şi a luat mai puţin. Ori, ceva nu este în regulă. Mă gândesc că este necesară o schimbare”.
Despre planurile de viitor … „Să termin admiterea (unde, suntem convinşi, nu va avea probleme – n.r.), să ajung judecător şi să rămân în ţară. Vă spuneam, îmi doream o carieră de cercetare în străinătate, dar tot mai bine este acasă”.
