Ceea ce se ştie a fost spus de liderul PMP, Traian Băsescu, într-o conferinţă de presă extraordinară şi sună astfel: „Am finalizat un proces de negociere, care durează de 2 săptămâni, un proces de fuziune între Mişcarea Populară şi UNPR. Săptămâna viitoare vom avea, fiecare, congresele, de fuziune. Noul partid se va numi Partidul Mişcarea Populară”. Însemnul electoral va fi cel al PMP. Că „dreapta” fuzionează cu „stânga” nu se pune, însă trebuie avută în vedere discreţia deplină în care s-au purtat negocierile dintre Traian Băsescu şi Valeriu Steriu, fără nici o trădare în spaţiul public, fapt mai rar în politica autohtonă. Dizolvarea UNPR, sub sigla PMP, la puţină vreme după alegerile locale, în care ambele formaţiuni politice agonisiseră câte „ceva”, augmentează până la urmă autoritatea lui Traian Băsescu, artizanul fuziunii, un lider versat care poate fi satisfăcut de mutarea şahistă executată. Una cu care Gabriel Oprea, o spune pe facebook, n-ar fi de acord. În schimb, Valeriu Steriu opinează că a optat pentru „proiectul cel bun”. Gabriel Oprea este un fost lider politic şi va rămâne cu… onoarea, cum a spus Traian Băsescu, după ce l-a reevaluat repetat. La Dolj, unde UNPR, fără rezultate strălucite la alegerile locale, mai exact fără reeditarea celor de acum patru ani, părea mai bine poziţionat ca PMP, acesta minat de câteva greşeli impardonabile, premergătoare votului, cu câţiva primari în teritoriu, un viceprimar al Craiovei, dar şi alţi aleşi locali, demonstrează un lucru: nu întodeauna „peştele cel mare” îl înghite pe „cel mic”. La nivel naţional UNPR are 26 de primari, 1.203 consilieri locali, 14 consilieri judeţeni, în timp ce PMP are 18 primari, 1.315 consilieri locali şi 41 de consilieri judeţeni. UNPR mai are mandate câştigate în alianţă cu PSD. Noul lider al PMP Dolj în actuala configuraţie a lucrurilor, este deputatul Petre Petrescu – desemnat de Traian Băsescu -, preocupat de continuarea construcţiei politice şi emiterea unor semnale de circumstanţă. UNPR cu a sa marotă „interesul naţional”, susţine că fusese respins de PSD şi PNL, în discuţiile avute. Nu a candidat niciodată de sine stătător. În zona anecdotică, Victor Ponta ne asigură că prin această fuziune cu UNPR, Traian Băsescu va avea biroul de lucru în Kiseleff, unde îşi are sediul PSD. Dar „glumiţa” este irelevantă. Social-democraţii pierd oricum, nu câştigă un aliat, şi rămân aproape singuri, dacă ne gândim la ALDE. Până la urmă, fuziunea este benefică ambelor partide, resursele umane ale unora îngemănate cu capitalul de imagine al celorlalţi, putând conduce la realizarea pragului electoral. Traian Băsescu încă mai are tracţiune electorală, şi, de ce nu, chiar simpatizanţi. Mai puţini la număr ca adversari politici. Calculul său politic este uşor de bănuit, din apariţiile tot mai frecvente la posturile de televiziune. Va face ceea ce ştie mai bine: opoziţie. Punând în dificultate, de mesaje e vorba, marile partide, atât PNL, cât şi PSD. Suntem în luna lui cuptor, şi citându-l cu o rostire mai de demult „iarna nu-i ca vara”, cu al său tâlc, de luat în seamă, vedem că nu cunoaşte odihnă şi pregăteşte strategii post-electorale.
