Efectul Selecao, survenit prin eliminarea dureroasă a Braziliei în semifinalele Cupei Mondiale de fotbal şi apoi înfrângerea, la fel de umilitoare, în finala mică, constituie preambulul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din 5 octombrie. Într-un climat de decepţie, apropiat doliului naţional, preşedinta Dilma Rousseff, candidata Partidului Muncitorilor pentru un nou mandat, a anunţat suspendarea activităţilor sale de campanie pentru următoarele 11 zile. Ea urmează să se întâlnească cu liderii ţărilor BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) la Fortaleza, pe 15 şi 16 iulie. Sigur că de-a lungul timpului toţi preşedinţii brazilieni, democraţi sau dictatori, au utilizat în profitul lor succesele Selecao. Ceea ce s-a petrecut la actuala ediţie a Mondialului brazilian înseamnă o dureroasă lovitură morală administrată unei populaţii pentru care fotbalul e religie. Este de aşteptat ca în această campanie electorală să se revină la temele exprimate prin fronda socială din iunie anul trecut – transportul public, educaţie, sănătatea publică, – considerate a nu fi fost rezolvate. Corupţia n-a dispărut, dimpotrivă, un scandal la Petrobras (antrepriza naţională de petrol), aflat în centrul anchetei unei comisii parlamentare, va puncta campania electorală. Deşi s-a ocupat de chestiunile economice cu maximă atenţie, Dilma Rousseff n-a obţinut rezultatele scontate. Primul tur al alegerilor este fixat pentru 5 octombrie. Potrivit sondajelor de opinie, preşedinta în exerciţiu rămâne în fruntea intenţiilor de vot, dar campania electorală, cu programe televizate obligatorii, începe după 14 iulie. Principalii ei challangeri sunt Aecio Neves, candidat al Partidului Social Democrat Brazilian (PSDB), şi Eduardo Campos, din partea Partidului Socialist Brazilian (PSB). Coincidenţă semnificativă: şi Neves şi Campos sunt „urmaşi”. Primul este fiul lui Cancredo Neves, fost premier în timpul scurtului parlamentarism (1961-1962) şi primul preşedinte al republicii ales de Congres după dictatura militară (1964-1985), iar cel de-al doilea este fiul lui Miguel Arraes, fost guvernator de Permanbuco, una din personalităţile stângii imediat după dictatură.
