Un poet care n-ar trebui uitat: Traian Demetrescu

0
358

Enumerat printre simbolişti, în manualul de Literatură Română pentru clasa a XI-a, fără referinţe speciale, poetul firav şi blajin, pe numele său adevărat Traian Rafael Radu Demetrescu, născut la Craiova, la 3 noiembrie 1866, remarcat de Alexandru Macedonski pentru poezia „Ploaie din senin” din gazeta „Vocea Oltului” (1882) s-a stins prematur din viaţă la 17 aprilie 1896. Adică la vârsta de 30 de ani. A frecventat cu intermitenţă cursurile liceului „Carol I” din Craiova (1879-1880) fără a le finaliza. Talentat, precoce, meditativ, prolific, a publicat în presa locală („Clopotul”, „Vocea Oltului”, mai târziu „Economistul”) şi la îndemnul lui Alexandru Macedonski, în 1886, s-a mutat la Bucureşti locuind la casa acestuia din urmă. Criticii literari afirmă că Traian Demetrescu, poet pur, de mare vibraţie, ca şi Anton Bacalbaşa, într-o parte a operei sale, a reprezentat sufletul unei epoci de deprimare literară. A trăit şi scris după moartea lui Mihail Eminescu şi Ion Creangă pagini dureroase înfăţişând cu sentimentalism, dar şi forţă literară teribilă aspecte ale mizeriei sociale. Aidoma altor scriitori din deceniul 1890-1900 are comună notă sfâşietoare, cea de învins în lupta de supravieţuire. Revistele săptămânale ale vremii erau pline de lacrimile şi suspinele lor. Dar dacă jalea generală a rămas mărturie doar în publicaţiile periodice, tristeţile lui Traian Demetrescu au supravieţuit, pentru că sfâşierea lăuntrică era prezentată cu rafinat talent. A avut, în pofida indiferenței cercurilor literare, mare trecere în mediile proletare și socialiste. Simpatia lui cădea asupra învinșilor de timpuriu, a umilirilor în genere, a proletarilor în opinci, a refractarilor. Avea cunoștiință de Dante, Petrarca, Torquato Tasso,  Leopardi Viillon, Lamartine, Gothe, Heinrich Heine, Dostoievski, Tolstoi, Schopenhauer. Modelul său era François Coppée -cântărețul vieților umile.  Autorul „Sensitivelor” şi al romanelor „Cum iubim” (Craiova, 1896), „Iubita” (Bucureşti, 1908), „Privelişti din viaţă” (Craiova, 1895), a fost cel dintâi care a dispărut din viaţă dintre poeţii generaţiei sale, înainte de pragul secolului al XX-lea. Cum însuşi Nicolae Manolescu se întreba în a sa „Istorie critică a literaturii române” cât de clară era ideea despre simbolism, a celor care se revendicau prin romantismul lor provincial şi rustic, ceea ce ştim este că poeziile lui Traian Demetrescu (Tradem) se citeau cu ochii umezi: „Pe plopii ninşi / Coboară corbii în pâlc de doliu / Cernesc al iernii alb linţoliu / Şi, trişti, de foame par învinşi” (Sensitive). Spre lauda sa, Primăria Craiova, pe strada care poartă numele poetului, întreţine Casa Memorială a acestuia, în semn de omagiu durabil, fiindcă prin prezenţa sa activă, alături de Alexandru Macedonski, în plan literar, a anticipat marile spirite poetice ale zonei, Tudor Arghezi şi Marin Sorescu. Neîndoielnic, Traian Demetrescu îşi merită locul în istoria Craiovei.