Ştirea e de acum o certitudine, pe larg comentată şi în presa occidentală, după ce Arabia Saudită şi Iranul au convenit să încheie –surprinzător- un acord menit să renormalizeze relaţiile diplomatice, în urma unor negocieri stăruitoare care ar fi durat nu puţine zile, ale diplomaţiei de la Beijing. Rupseseră relaţiile diplomatice în 2016, după atacul misiunii diplomatice saudite de manifestanţii Republicii Islamiste în urma executării unui lider religios şiit. Aşadar, Arabia Saudită –sunită- şi Iranul –şiit- după 7 ani, perioadă în care pentru susţinerea Riyadului, Emiratele Arabe, Kuweitul şi Bahrainul, rupseseră şi ele relaţiile cu Teheranul, lucrurile se repară. Operaţiunea permite acum Beijingului să încarneze rolul de „putere pacifistă şi responsabilă”, într-o regiune a Golfului Persic considerată ca sferă de influenţă americană. Să nu uităm că în urmă cu o lună preşedintele iranian Ebrahim Raisi s-a aflat la Beijing, în prima vizită a unui înalt oficial al Teheranului, după mai bine de 20 de ani. În luna decembrie 2022 Xi Jinping a fost primit cu fast la Riyad, angajându-se la un program de modernizare a Regatului (viziunea 2030). Pentru Arabia Saudită, care se detaşează de tutela americană, după ce Riyadul a refuzat augmentarea cotelor de petrol, cum dorea Washingtonul, lucrurile pot avea şi o altă interpretare: boicotarea de cancelariile europene, după asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi. Pe plan economic China este un partener major al Arabiei Saudite şi între acordurile semnate se află şi o uzină de produs drone în Arabia Saudită. Apropierea Iranului de China, din raţiuni economice, înainte de toate, şi poziţionarea lor faţă de Rusia, în războiul din Ucraina, marcează o detentă, obţinută se spune după doi ani de discuţii secrete în Irak şi apoi Oman, înseamnă şi un nou actor politic în Orientul Mijlociu. Resetarea relaţiilor între Teheran şi Riyad oferă mari posibilităţi celor două ţări, regiuni şi lumii musulmane, a scris pe Twitter şeful diplomaţiei iraniene Hossein Amir-Abdollahian, citat de Le Monde. Multă vreme, candidată a avea doar rolul de client al ţărilor producătoare de petrol din Golf, China devine ex-abrupto şi un partener strategic al monarhiilor din Peninsulă, o premieră insolită între islamişti şi comunişti, care au problemele lor cu musulmanii uiguri. Declaraţia comună, publicată vineri la Beijing, începe cu afirmaţia că acordul dintre Arabia Saudită şi Iran este „răspunsul la nobila iniţiativă a preşedintelui chinez Xi Jinping” şi Arabia Sudită şi Iranul exprimă „aprecierea şi gratitudinea lor” faţă de liderul „maxim” de la Beijing şi poporul chinez. De notat că, imediat, ministrul saudit al afacerilor externe, prinţul Faisal bin Farhan Al Saud a aterizat la Moscova, pentru o „vizită de lucru” şi discuţii cu omologul rus Serghei Lavrov. La 6 martie a.c. Vladimir Putin avusese o convorbire telefonică cu preşedintele iranian Ebrahim Raisi. Geo-politica Asiei occidentale nu va mai fi aceeaşi şi situaţia creată nelinişteşte, în primul rând Israelul, fiindcă pare exclus ca Arabia Saudită să mai ia parte la un atac contra Iranului. Un oficial israelian care l-a acompaniat pe premierul Benjamin Netanyahu, în cursul vizitei în Italia, a apreciat cu îngrijorare noua alianţă. Predecesorul actualului premier israelian, Naftali Bennett, a făcut acelaşi lucru. Comunicatul comun semnat menţionează că Arabia Saudită şi Iranul intenţionează să relanseze un acord de cooperare din 1998 în domeniile economic, comercial, investiţional, ştiinţă, cultură, tehnologie, sport ş.a.m.d.. Cel mai grav lucru este acela că Rusia, China, Iranul şi Arabia Saudită încep să accelereze căutarea unor mecanisme de plată, nu în dolari „ca monedă mondială”. De asemenea, nu se exclude ca Iranul şi Arabia Saudită să devină membri BRICS, într-un viitor apropiat şi este cert că va exista o asemenea discuţie, între Moscova şi Beijing, cu ocazia vizitei apropiate a lui Xi Jinping la Moscova. După toate semnalele China se legitimează tot mai mult sau doreşte acest lucru ca factor de stabilitate şi echilibru la nivel mondial, deşi gesticulaţia Beijingului nu este avantajos privită la Bruxelles.
