Este cea mai mare comună a ţării, ca întindere (peste 17.000 ha), şi se află între primele din România în ceea ce înseamnă populaţia (aproximativ 11.000 de persoane), care cuprinde, pe lângă localitatea de centru, şi satele Tunarii Noi şi Tunarii Vechi. Are o istorie veche, în care evenimente importante ale istoriei noastre sunt strâns legate de localitate, dar are şi un prezent şi i se întrezăreşte un viitor care dă speranţe. Este vorba despre Poiana Mare, primarul vorbind deschis despre proiectele aflate în derulare, unele dintre elefiind cu adevărat impresionante.
Comuna Poiana Mare are în spate o întreagă istorie, urme ale aşezărilor în această zonă venind din Neolitic. Pe 8 martie 1525, este pentru prima dată atestată documentar, printr-un hrisov al lui Radu de la Afumaţi, domnitorul Ţării Româneşti, care îi oferă pământuri spătarului Dragu. În 1902 primeşte denumirea actuală. Zona este strâns legată de familia Obrenovici din Serbia, prinţul Miloş fiind cel care a construit, înainte de 1830, Pavilionul din Parcul central al comunei, unde, în 1835, a fost găzduit domnitorul Alexandru Ghica. Urmaşul lui Miloş, principele Mihail, a continuat colaborarea cu românii, în 1862 Alexandru Ioan Cuza protejând un transport de arme, care venea din Rusia, destinat luptei sârbilor cu Imperiul Otoman. În semn de omagiu, principele român a primit de la Mihail Obrenovici o sabie pe a cărei lame era inscripţionat „Amico certo in re incerto” („Prietenului sigur în vremuri nesigure”). După asasinarea lui Mihail, în 1868, urmaşii acestuia au continuat prietenia cu românii, iar în Pavilion a fost, la 1877, Marele Cartier General al Armatei Române, locul în care s-a cerut, de către Marele Duce Nicolae al Rusiei, printr-o telegramă adresată Principelui Carol I, trecerea Dunării de către trupele române.A fost momentul prin care s-a intrat definitiv în istorie.
Ajutorul guvernamental – un impuls pentru legumicultori
Anii au trecut, cu bune şi cu rele, iar localitatea şi-a continuat dezvoltarea. Oamenii din partea locului sunt recunoscuţi în principal prin legumicultură. De aici pleacă în toată ţara mii de tone de ardei gras, castraveţi, ceapă şi nu numai. Deja, în prezent, sunt pregătite de ieşit pe pieţe primele recolte de salată verde, ceapă verde şi tomate. „Cred că pentru noi, cea mai bună măsură este cea prin care se acordă un ajutor de minimis de 3.000 de euro pentru cultivarea de tomate pe o suprafaţă de 1.000 mp, în spaţii protejate, condiţia fiind să se obţină 2.000 kg, la care se adaugă desfacerea acestora în perioadele ianuarie-mai şi noiembrie-decembrie. Deja am făcut informarea şi cred că sunt peste două sute de dosare depuse. Cei care nu au această suprafaţă merg pe unele mai mici şi deja pregătesc recolta de ceapă verde, salată, roşii”, a precizat Marin Vintilă, primarul localităţii Poiana Mare.
Sprijin pentru producătorii locali
Dar legumicultorii au nevoie şi de condiţii prin care să-şi valorifice marfa, fiindu-le, în acest sens, pregătite surprize. „Sperăm ca, în acest an, să finalizăm reabilitarea Târgului săptămânal, să-l acoperim, să-l facem un loc în care toţi producătorii să vină să-şi vândă marfa în condiţii cât mai bune. Avem deja o hală de 800 mp, din anii trecuţi, să zicem că este un fel de piaţă de „gros”, în care oamenii îşi depozitează produsele. Îi vom ajuta să încheie contracte cu diverşi comercianţi, iar deschiderea de curând a unui supermarket le va înlesni afacerile. Dar nu putem vorbi numai despre legumicultură, deoarece stăm bine şi la celelalte culturi (grâu, porumb, floarea-soarelui etc.) sau la creşterea animalelor”, a mai spus Marin Vintilă. Însă viaţa la Poiana Mare nu înseamnă numai agricultură, ci şi trăirea ei în condiţii decente, deoarece nu degeaba i se spune comuna-oraş.
Condiţii moderne de viaţă
De curând, a fost finalizat iluminatul stradal, prin sistemul cu LED-uri, iar în plan sunt şi alte investiţii. Astfel, în această primăvară vor demara lucrările la construirea unui dispensar uman cu şapte cabinete, în localitatea de centru, a început reabilitarea Căminului Cultural din Tunarii Vechi, iar tot acolo se va reamenaja şi dispensarul. Se încearcă şi finalizarea alimentării cu apă şi reabilitarea străzilor, dar aici sunt ceva probleme cu societatea executantă a lucrărilor, nefiind exclusă o reziliere a contractului. Vor urma asfaltări ale unor artere şi, după ce va fi definitivat bugetul, se vor amenaja Parcul central şi Centrul civic, cel din urmă pe porţiunea care nu este gata. Şcolile nu lipsesc nici ele din planurile administraţiei locale, toate cele opt unităţi de învăţământ primar şi gimnazial, plus Liceul Tehnologic „Gheorghe Marincu” sunt dotate corespunzător. În ceea ce priveşte ultima unitate de învăţământ amintită, primarul spune că va discuta cu managerul şcolii şi, împreună, vor încerca să găsească o cale prin care să fie prinse în planul de şcolarizare şi meserii care se caută pe plan local: mecanizatori agricoli, tractorişti, tehnicieni veterinari.
Refacerea perdelelor forestiere de protecţie – unul dintre planurile primarului
Iarna aceasta a cuprins şi Poiana Mare, iar pe câmpuri zăpada este prezentă peste tot. În multe locuri s-au format troiene şi asta din cauza lipsei unor perdele de protecţie. Este unul dintre of-urile lui Marin Vintilă, de care vrea să scape cât mai repede: „S-au tăiat, de-a lungul anilor, acele liziere. Aşteptăm să sosească reglementările legale în ceea ce priveşte programul de împăduriri. Chiar eu, ca particular, vreau să plantez astfel de perdele şi sunt convins că şi alţii vor veni alături de mine, fiindcă pe toţi ne interesează soarta localităţii. În ceea ce priveşte comunitatea, deja Primăria are pe terenurile sale 2 ha de protecţie şi sperăm să mai plantăm pe alte câteva”. La Poiana Mare se munceşte şi se trăieşte din plin, mărturie stând doar cele puţin peste 100 de dosare de asistaţi social, iar tinerii au şi ei, la rândul lor, locuri de distracţie. În puţine cuvinte, poienarii au motive să spere că le va fi din ce în ce mai bine.
