USL se reşapează şi merge mai departe

S-au risipit toate speranţele celor care cântau prohodul USL. Nu se rupe, nu se destramă, nu se face praf şi pulbere cum se prognoza, ci doar îşi actualizează protocolul existent, în sensul că se va preciza numele „candidatului la preşedinţie” – Crin Antonescu – iar articolul care menţiona „candidatul pentru premier” va dobândi concreteţe, stipulând că  „premierul Guvernului României, susţinut de USL, este Victor Ponta”. Când nu va exista consens, din acest moment, asupra unor probleme, decizia va fi luată la nivelul conducerii centrale a USL. De asemenea, printr-un cod de conduită, se va institui principiul ca atacurile între membrii USL să fie sancţionate cu excluderea din partid a celor implicaţi. Apărând împreună într-o conferinţă de presă, după mai multă vreme, perioadă în care s-au contrazis trufaş în public, dar şi mai mult prin ţâfnă, s-a atins „linia roşie”, dându-şi singuri cu stângul în dreptul, Crin Antonescu şi Victor Ponta au lăsat impresia că, totuşi, n-au uitat pentru ce au fost votaţi în 2012. În materie de onestitate şi căinţă nu există „prea târziu”: recuperările sunt oricând posibile şi binevenite. Identificarea unor formule de convieţuire cordială – enunţate – fără a se aluneca într-o generală ipocrizie, ar fi fost salutare din capul locului, mai ales că avuseseră timp să se cunoască unii pe alţii, pentru a nu-şi descoperi asimetrii, incompatibilităţi şi orgolii ireductibile tocmai când aveau nevoie de coerenţă şi solidaritate. Fiindcă nu rareori spre sfârşitul anului trecut aplombul combativităţii faptice, cu exces de voce, confuzia tactică au lăsat impresia unui spectacol de amatori. Fără a se putea decripta, de fapt, cine avea dreptate. Mai greu de spus era şi ceea ce lipsea USL: priceperea sau stilul. Românii au multe vorbe mari şi una dintre ele este „mintea de pe urmă”. Să năzuim că, în spatele uşilor închise, s-a spus ce era de spus. Nici confuzi, nici crispaţi, liderii USL au rostit câteva lucruri simple, alungând toate zvonurile: Crin Antonescu rămâne oferta pentru alegerile prezidenţiale de la începutul lunii noiembrie. USL poate înţelege clar un lucru: unul dintre motivele pentru care a fost votată, aproape în delir, a fost acela că s-a constituit într-o alternativă, fie şi utopică, la PDL, captând o încredere fără margini. Dacă economia va decola şi creşterea economică prognozată se va confirma, nu există nici o îndoială că USL va câştiga partida. Dacă nu… nu. Obiectivul e greu, dar nu putem uita că pe vremea când era în opoziţie am fost încurajaţi să ne facem iluzii, inducându-ni-se sentimentul că pentru ieşirea din impas nu lipsea decât victoria în alegeri. Prin urmare, nu li se poate reproşa alegătorilor USL că au crezut onestamente într-o suită de promisiuni, unele onorate. Rămâne aşadar, acum, în pragul unui an electoral, ca USL să funcţioneze aşa cum au năzuit alegătorii săi. Până la alegerile prezidenţiale de la începutul lunii noiembrie doar faptele contează, în faţa vorbelor, oricât de meşteşugite ar fi acestea.