Emmanuel Macron – Donald Trump, relaţii glaciale!

0
59

Ceea ce s-a întâmplat premergător, dar şi în timpul vizitei lui Donald Trump, în Franţa, cu prilejul comemorării sfârşitului primului război mondial, nu putea scăpa atenţiei presei europene şi de peste ocean, încât „New York Times” a titrat sugestiv: „Bonomie? S-a sfârşit”. Alţi analişti politici consideră că luna de miere a fost frumoasă, dar s-a terminat, deşi fiecare dintre actorii politici caută să salveze aparenţele. Pentru CNN, Emmanuel Macron a confirmat însă, duminică, dezacordurile sale cu Donald Trump, afirmând că nu exersează diplomaţia pe Twitter, după ce preşedintele american îi reproşase poziţia de partizan al autonomiei europene în materie de apărare. Declaraţia lui Emmanuel Macron a cuprins următoarea frază „Nous devons, nous proteger a l’egarte de la Chine, de la Russie et meme des Etats-Unis dAmerique”. Ulterior avea să revină şi să facă precizarea „Armata europeană nu vizează SUA” şi a fost evocată o confuzie în interpretarea afirmaţiei sale. Iritat, preşedintele american denunţase deja, pe Twitter, afirmaţiile ca fiind insultătoare, recurentă rămânând chestiunea costurilor de apărare, în cadrul NATO, de care aliaţii nu se achită. Subiecte de interes comun – Iranul, Siria, comerţul, ordinea internaţională, clima – au fost trecute în revistă, în discuţiile de la Palatul Elysee. Poziţia lui Emmanuel Macron nu face unanimitate în Europa, dacă ne gândim că recent Belgia a cumpărat avioane de luptă F-35 americane, optând pentru o strategie contrară intereselor bătrânului continent. A cumpărat este adevărat şi de la francezi, blindate, dar mai mult simbolic. Preşedintele francez, suprinzător, a criticat implicit politica lui Donald Trump în discursul său în faţa a 72 de lideri mondiali reuniţi la Paris. „Patriotismul este exact contrariul naţionalismului”. Volta retorică a lui Macron a fost, s-ar putea spune, inspirată, naţionalismul fiind o formă degradată şi degradantă a patriotismului. Numai că în luna octombrie a.c. Donald Trump afirmase: „Eu sunt un naţionalist”. De fapt, dezacordurile exprimate, acum, au legătură directă cu denunţarea recentă a acordului nuclear iranian de preşdintele american şi toate complicaţiile de natură economică ivite pentru Franţa, Germania şi alte ţări europene, dar şi cu retragerea din acordul pe climă şi din Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). Pe de altă parte, din perspectiva orgoliul francez, „Brexit-ul” este o şansă de reafirmare internaţională, într-un moment în care cancelarul german Angela Merkel pare tot mai obosit, dar dispus a juca, fără sincope, „cartea unităţii”. Oricum, atmosfera europeană şi mondială nu este deloc încurajatoare. Pe de altă parte, şi e un dat istoric, mentalul francez are şi o componentă, discretă, anti-americană. La Forumul pentru Pace, atât Emmanuel Macron, cât şi Angela Merkel au atenţionat în privinţa ofensivei naţionalismului, afişând concomitent ataşamentul lor la multilateralism şi cooperare, care aduc pace şi progres – soclul ideologic al relaţiilor internaţionale după al doilea război mondial. Străvezie pe alocuri, alocuţiunea preşedintelui francez a anunţat deja mesajele pentru viitoarele alegeri europarlamentare de anul viitor. Cu o administraţie bruxelleză, impopulară şi cvasi-ocultă, Emmanuel Macron clamează proiectul francez: pace, prosperitate şi libertate. Ideea cu crearea unei armate europene care să apere UE de atacul… SUA nu este altceva decât o continuare a unei declaraţii „epocale” – prea puţin luată în seamă – a cancelarului Angela Merkel, făcută nu demult: „a venit vremea ca Europa să înţeleagă că nu mai poate conta pe SUA să o apere”.