Tandemul imobiliar Constantin Catrina-Nicolae Băcănaru subtilizase, prin complicităţi, 40 ha teren agricol la Gherceşti

6
196

Avocatul craiovean Constantin Catrina şi profesorul de educaţie fizică Nicolae Băcănaru, din Târgu Jiu, şi-au dat mâna, într-o zi, descoperindu-şi reciproc vocaţia imobiliară. Şi, fără a pierde vremea, au trecut la treabă serioasă. Chiar foarte serioasă. Că n-ar fi răzbit fără complicităţi descumpănitoare, ale unor funcţionari publici şi înalţi funcţionari publici, asta este treaba instituţiilor abilitate ale statului. Activităţile lor imobiliare, copios dezvoltate, se circumscriu, însă, prin extensie, dar şi gravitate, comportamentului grupului de crimă organizată. Precizam după articolul „Prefectura Dolj (ianuarie 2009): Abuzurile în formă continuată ale unor funcţionari publici”, apărut în cotidianul nostru (nr.6777) la data de 16 februarie a.c., că vom reveni. Şi avem motive îndreptăţite, după cum vom demonstra în cele ce urmează.

Un act de vânzare-cumpărare, cu detalii neluate în seamă

La data de 9 noiembrie 1942, numitul Marius Teodoru, proprietar din Craiova, str. Grădinari nr.9, vindea numiţilor Dumitru C. Popescu, din Drăgăşani, str. Regele Mihai nr.38, şi Mihail Bărăgan, născut în Drăgăşani, dar domiciliat în Craiova, str. Unirii nr.70, „în porţiune egală” moşia denumită „Teiuşul”, pendinte de comuna Gherceşti, plasa Ocolu, judeţul Dolj, în suprafaţă de 170 ha, pentru suma de 15 milioane lei (vezi faximil). Conform actului de vânzare-cumpărare din 9 noiembrie 1942, cumpărătorii au plătit, fiecare, câte 7,5 milioane lei, cu clauză specială, în sensul că „dacă la o măsurătoare s-ar stabili că moşia este ceva mai mică sau mai mare, părţile contractante nu vor putea avea pretenţii reciproce, imobilul vânzându-se în întregime pe actuala posesie cu preţ global”. Nu stăruim asupra tuturor detaliilor, relevantă pentru povestea de faţă fiind specificarea expresă că atât Dumitru C. Popescu, din Drăgăşani, cât şi Mihail Bărăgan, din Craiova, în calitate de cumpărători, aveau drepturi egale, adică o cotă de ½ din proprietate. Între cumpărători nu exista nici un grad de rudenie. În aceste circumstanţe, reconstituirea dreptului de proprietate trebuia să se facă pentru fiecare proprietar în parte. Respectiv, cei care dovedeau că erau moştenitorii lui Mihail Bărăgan, aveau dreptul la cota de proprietate a acestuia, iar pentru Dumitru C. Popescu se putea reconstitui dreptul de proprietate numai succesorilor acestuia. Legislaţia actuală în materie funciară (art.3 din Legea 1/2000), prevede că în cazul terenurilor agricole reconstituirea se poate face numai până la suprafaţa de 50 ha de proprietar deposedat.

Actul întâi: înşelarea unui bătrân (77 ani) aflat pe patul morţii

La data de 1 septembrie 2005, numitul Bărăgan Emil Mihail, din Bucureşti, Drumul Taberei nr.19, bl.2S14, ap.84, sc.1, Sectorul 6, în calitate de moştenitor unic al tatălui său, Mihail Bărăgan, solicita primarului comunei Gherceşti reconstituirea dreptului de proprietate, în conformitate cu Legea 247/2005, pentru suprafaţa de 39,40 ha teren agricol, menţionând că diferenţa de 10,60 ha îi fusese atribuită anterior, în virtutea prevederilor Legii 18/1991. Aşa cum menţionează Bărăgan Emil Mihail în cererea sa, tatăl său, Bărăgan Mihail, decedase (n.r. – 6 iunie 1980). Ceea ce se inserează mincinos în cererea menţionată este că tatăl său, Mihail Bărăgan, ar fi fost proprietarul întregii moşii, de 181 ha (!?), pe raza comunei Gherceşti, deşi în actul de vânzare-cumpărare din 9 noiembrie 1942 se preciza suprafaţa de 170 ha, şi cel de-al doilea co-proprietar era Dumitru C. Popescu. Cu drepturi egale. În septembrie 2005, starea de sănătate a lui Bărăgan Emil Mihail, internat la Spitalul Universitar din Bucureşti, cu diagnosticul „accident vascular cerebral acut”, suferind şi de o boală psihică în formă avansată, care presupunea lipsă de orientare în timp şi spaţiu, se agravase. Conform unei menţiuni din Încheierea de autentificare nr.2762/20 septembrie 2005 a notarului public Sârbulescu Irina Raluca. Procura specială dată lui Nicolae Băcănaru, din Târgu-Jiu, str. Victoriei, bl.5, sc.1, et.3, ap.15 (carte de identitate seria GZ, nr.111218/2002, eliberată de Poliţia municipiului Târgu-Jiu), în ziua de 5 octombrie 2005, ora 16, autentificată de notarul public Sârbulescu Irina Raluca (Biroul notarilor publici asociaţi Paraschiv Silvia şi Sârbulescu Irina Raluca – şoseaua Alexandriei nr.20, bl.L6, ap.44, Sector 5, Bucureşti), prin Încheierea nr.3066/5 octombrie 2005, stipulează: „M-am deplasat (…) în Bucureşti, str. Drumul Taberei nr.19 (…), unde l-am găsit pe Bărăgan Emil Mihail (…), acesta fiind nedeplasabil. După citirea actului, a solicitat şi a consimţit la autentificarea prezentului înscris, semnând toate exemplarele sale”. Deci, potrivit Încheierilor de autentificare ale notarului public Sârbulescu Irina Raluca, „pe mână” cu Nicolae Băcănaru, Bărăgan Emil Mihail se găsea, la 20 septembrie 2005, internat la Spitalul Universitar Bucureşti, cu diagnosticul „accident vascular cerebral acut”, iar la data de 5 octombrie 2005, la domiciliul său, din Drumul Taberei, ca „netransportabil”. Semnătura lui Bărăgan Emil Mihail, ca mandant, la procura specială dată lui Nicolae Băcănaru este, după toate semnalmentele, contrafăcută şi obţinută pe patul morţii. E o culme a cinismului. De altfel, la data de 12 octombrie 2005, la vârsta de 77 de ani, Bărăgan Emil Mihail a decedat, potrivit certificatului de deces seria DP, nr.246308, eliberat de primăria sectorului 6 Bucureşti. Cu numai şapte zile înainte, în circumstanţele descrise „îi dăduse” procură specială lui Nicolae Băcănaru, în vederea „susţinerii intereselor mele, în legătură cu dobândirea, în baza Legii 1/2000 (…) a terenurilor în suprafaţă de 40 ha, situate în comuna Gherceşti (…), ce au aparţinut tatălui meu, Mihail Bărăgan.

Actul doi: înşelarea surorii defunctului

Însoţit de notarul public Sârbulescu Irina Raluca, când nici nu se răcise mortul, Nicolae Băcănaru o abureşte şi pe Alexandru Marioara, sora lui Bărăgan Emil Mihail, din Bucureşti, str.Obcina Mică nr.1, bl.Z31, sc.1, et.3, ap.21, Sector 6, de la care obţine, prin Contractul de cesiune de drepturi succesorale nr.3323/24 octombrie 2005, toate drepturile de pe urma defunctului Bărăgan Emil Mihail, decedat la 12 octombrie 2005. Preţul cesiunii, stipulat în contract, era de 200.000 lei, sumă pe care Alexandru Marioara declara că „am primit-o integral de la Nicolae Băcănaru”, prevalându-se de certificatul de moştenitor nr. 148/24 octombrie 2005.

Şi acum, dribling la Primăria Gherceşti

La 30 noiembrie 2005, Băcănaru Nicolae, în calitate de succesor „al defunctului Bărăgan Emil Mihail”, conform Contractului de cesiune de drepturi succesorale nr.3323/24 octombrie 2005, solicită primarului comunei Gherceşti, Cornel Păpăroiu, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 90 ha, cu menţiunea „pentru 40 ha am mai depus deja o cere, la data de 1 septembrie 2005”. Exprimarea la persoana întâi singular nu este greşită, fiindcă la data respectivă tot Băcănaru Nicolae depusese cerere, în numele lui Bărăgan Emil Mihail. Frecându-şi mâinile de voioşie, Băcănaru Nicolae considera, sau inducea ideea, că Bărăgan Emil Mihail era unic moştenitor al defuncţilor Dumitru C. Popescu şi Mihail Bărăgan, ceea ce nu era adevărat, aşa cum am demonstrat. Bineînţeles, va intra în rol şi fostul prefect de Dolj, Silviu Dumitru, care, prin adresa nr.486/21 februarie 2008, atenţiona primăria Gherceşti asupra cazului. Adică nu era de glumit. Cum Primăria Gherceşti, prin adresa nr.284/1.02.2006, respinsese cererea de reconstituire a dreptului de proprietate referitoare la suprafaţa de 39,40 ha, Băcănaru Nicolae se va adresa Comisiei judeţene Dolj de aplicare a Legii 247/2005. Şi va căuta conexiuni. Nu se va descurca, în schimb, va apela la o altă strategie, realmente lucrativă. Printr-o procură specială, la 19 ianuarie 2009, înregistrată la biroul notarului public Mariana Bâzgu, din Craiova, Calea Bucureşti, bl.17C, ap.3, îl împuterniceşte pe avocatul Constantin Catrina, din Craiova, să-l reprezinte la Primăria Gherceşti, Prefectura Dolj (…), precum şi la celelalte organe competente, în vederea obţinerii titlurilor de proprietate pentru terenul agricol prevăzut în Anexa 42, la poziţia 73 şi poziţia 2, atribuit în temeiul Hotărârii nr.1668/19 octombrie 2007, care căzuse la instanţa de fond (Sentinţa Civilă nr.18458/27 noiembrie 2008). Notarul public Mariana Bâzgu, după toate aparenţele, lucrează pentru avocatul Constantin Catrina. Nu spunem acum cât de corect.

Şi Eugen Marinescu semnează TDP-urile, în locul… subprefectului

În ianuarie 2009, timp de pierdut nu mai era, fiindcă urma să fie instalat un nou prefect, ceea ce s-a şi întâmplat la 29 ianuarie, când a fost emisă hotărârea de Guvern pentru Florin Stancu. Cu toate acestea, în ziua de 22 ianuarie 2009 s-au semnat, la snop, nu mai puţin de 27 de TDP-uri, între care şi cele cu numerele 12614 şi 12616, pentru suprafeţele de 50 ha, respectiv 39,40 ha. Prin uzurpare de calităţi, în forma cea mai cristalină, pentru funcţia de subprefect semna Eugen Marinescu, directorul Direcţiei de verificarea legalităţii actelor din Prefectura Dolj. Avea vreo abilitare legitimă Eugen Marinescu să semneze în locul subprefectului? Dacă avusese „dificultăţi” în a fi contactat de avocatul Constantin Catrina, expert în afaceri imobiliare, asta e treaba altora. Despre cum capturase avocatul Constantin Catrina imobilul din str. Petre Carp nr.13, fostă Armata Poporului, în co-producţie cu sora sa, Georgeta Catrina, am relatat săptămâna trecută. Nu suntem la capăt de drum. Suntem în faţa unui fals grosolan, de netăgăduit, şi aşteptăm în această privinţă şi punctul de vedere al prefectului judeţului Dolj, Nicolae Giugea. Că titlurile de proprietate cu numerele 12614 şi 12616 din 22 ianuarie 2009 au fost anulate în instanţă, am mai menţionat. Toată povestea, de la o margine la alta, este una greţoasă, dar şi penală. Am putea-o considera o găinărie de proporţii. Dar am greşi. Ea este proiecţia unui grup de crimă organizată, incisiv, abil, care lucrează în municipiul Craiova fără mare deranj, în acapararea de proprietăţi imobiliare. Nu mai dezvoltăm „minunile” de la Primăria Gherceşti, unde în ziua de 23 decembrie 2008, deci în ajunul Crăciunului, comisia locală de fond funciar, „încropită” în desconsiderarea regulamentului de funcţionare, era atinsă de „hărnicie” şi completa Procesul-verbal de punere în posesie nr.20, pentru Băcănaru V. Nicolae (moştenitorul defunctului/defunctei Popescu C. Dumitru). Ori, Băcănaru V. Nicolae nu avea nici o legătură şi nici un drept să-l moştenească pe fostul co-proprietar al moşiei de la Teiuşul, şi asta se ştia. În felul acesta, numărul celor amestecaţi într-un fals grosolan a sporit cu încă 4-5 funcţionari publici, care prestau servicii la comandă.
Brigandaj înseamnă tâlhărie la drumul mare. Suntem departe de aşa ceva? 

MARIN TURCITU şi MIRCEA CANŢĂR

6 COMENTARII

  1. Mergeti la imobilul din Unirii, vecin cu magistratul G. Vintila, investigati _ la sange- retocedarea lui , apoi, manadtul de procurator al lui Sania si cine au fost “oamenii de legatura ” ai acestei retele! O serie de ilegalitati, incepand cu retrocedarea casei si terenului, apoi, nerespectarea AC si ridicarea constr. noi, desi e si un proces din partea Primariei

  2. De data asta poate intră (odată și odată) DNA-ul pe fază!Nu de alta dar la Ghercesti, sub înțeleapta oblăduire a primarului PĂPĂROIU CORNEL (proprietar al 150 de teren si beneficiar de numeroase despăgubiri și contracte de vânzare-cumpărare cu Romgaz,Petrom, etc.) s-au întâmplat multe minuni! Sub pavăza ocrotitorilor săi au fost emise o sarabanda de hotarari de validare după ce procesele cu SCDA Simnic erau pe rol! Auzind minunile până si mortii au facut cereri si au primit pamant iar alte zeci de ha ale proprietarilor în drept s-au facut nevazute! Încă mai asteptam….evaluarea!

  3. Așa de mulțumit a fost pârnăiabilul mahăr al Gherceștiului după această mega-afacere încât a pus și numele unei străzi din localitate: EMIL BĂRĂGAN!!!Poate acum vor înțelege năpăstuiții proprietari de terenuri din sat din ce motiv, în perioada septembrie-noiembrie 2008, a emis 6 hotarâri de validare la Legea 247, pe motiv de ”omisiune”, de ce nu s-a prezentat la procesele acestora cu stațiunea de la Șimnic și cum a ajuns să cumpere pe daimoj, (împreună cu doctorița veterinară) peste 100 de ha și să îl revândă Romgaz-ului la prețuri astronomice!!!Dacă ar ști, mult-prea păstoriții ghercesteni că nici cadastru nu la mai iese și că nu vor mai putea vinde pământurile datorită matrapazlâcurilor puscăriabilului (îl)Papă-Roiu ar ieși toți cu măturile să îl voteze!!! Nu de alta dar omul a uitat pe unde s-a ascuns și câte garduri a sărit de frica prietenilor lui, mai închiși la ten, din Timișoara!!! Cum de abia s-a învățat la miere și fraieri,(Slavă Domnului!)prin Ghercești sunt destui, el mai vrea un …mandat!!! De data asta de …pentru pușcărie!!!

  4. Si marcea marcel, prin abuz, foloseste masina inspectiei in constructii in interes propriu, inclusiv sambata si dumunica si organele abilitate nu fac nimic pentru oprirea acestei ilegalitati

  5. Neamul Catrina este neam de infractori. Constantin Catrina se crede acoperit deoarece este finul judeactorului Ion Badea, seful sectiei penale a Curtii de Apel Craiova. Iar sora lui, Catrina Georgeta (Sandu Georgeta) este la randul ei fina unui procuror de la Parchetul General din Bucuresti. Mai mult, intre Catrina Georgeta si notarita Raluca Sarbulescu exista o prietenie (cardasie) foarte veche. De exemplu dosarl civil nr 7765/302/2009 de la judecatoria sectorului5 Bucuresti in care avocata Sandu (Catrina)Georgeta o reprezinta pe notarita infractoare. Dosarul a disparut intre timp de pe sistemul informatizat al Ministerului Justitiei, asa cum dispar foarte multe dosare in care Catrina apare. Voi reveni cu amanunte….

  6. O sa fie greu cu astia. Au relatii peste tot. Catrina Constantin este finul judecatorului Ion Badea de la Curtea de Apel Craiova iar Georgeta Catrina este fina unui procuror din Parchetul Ianltei Curti. Plus o gramada de relatii pe la instnte, parchete si in Craiova si in Bucuresti.

Comments are closed.