Craiova culturală!

1
2245

Se face resimţit, dar la dimensiuni de-a dreptul notabile, de la o vreme, un viu şi consecvent fior cultural, la nivelul urbei. Însemn tonic al unei normalităţi fireşti, dar mai ales al regăsirii gustului pentru actul de cultură ce părea estompat, contracarat de alte preocupări în cotidian, după pandemie. Dacă despre agenda Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” avem aproape zilnic noi şi noi informaţii, care proiectează instituţia condusă de Lucian Dindirică, într-un vector inspirat al actului de cultură, fac o paranteză, urmează o săptămână plină în evenimente, avem semnale, cum să le spunem decât îmbucurătoare, despre vizitatorii muzeelor din Craiova, despre Filarmonica Oltenia (manager Ivona Stănculeasa) şi cu precădere Teatrul Naţional „Marin Sorescu” (director Alexandru Boureanu), care merită din plin simpatia şi felicitările noastre. După petrurbarea întregului nostru mod de viaţă, prin rigorile sanitare impuse de pandemia de Covid, Craiova şi-a găsit respiraţia, modul ei firesc de viaţă spirituală autentică. Ca o aură simbolică. Surpriza, dacă o putem numi astfel, se cheamă „luarea cu asalt” literalmente a spectacolelor de teatru şi opinăm fără a greşi că un merit incontestabil revine directorului Alexandru Boureanu, inspirat în repertoriul ales şi modalităţile de seducţie a publicului craiovean, în particular a segmentului de lume tânără. Ultimul spectacol „Richard al III-lea” a avut sala plină, sâmbătă seara. „Avarul”, în regia lui Felix Alexa, s-a bucurat de asemenea de real succes. Mari aşteptări sunt de la spectacolul programat pe 27 februarie „Paracliserul” în omagiul lui Marin Sorescu. Anunţat este de asemenea un recital „Cântarea cântărilor” susţinut de actorul Emil Boroghină. Un întreg angrenaj cultural al urbei lasă impresia că funcţionează la buni parametri, reînviind tradiţia unei identităţi culturale. Nu e o minune euforizantă ceea ce se întâmplă, nu e ceva frapant, dar nici ceea ce ar putea fi clasat la categoria „baba se piaptănă”. E regăsirea unor opţiuni funciare, potenţate de o calitate certă a actului de cultură. O anume febrilitate spirituală, cum spuneam, se face discret resimţită. Şi asta într-un moment în care calculatorul şi internetul au introdus în metabolismul culturii un coeficient de facilitate, care presupune, e drept acces prompt, dar şi lene mentală, cum spunea undeva Andrei Pleşu, pasivitate şi impostură. Sunt probabil o fire conservatoare, dar resimt iradierea unei fireşti normalităţi, într-un moment în care lângă noi se întâmplă ceea ce ştim cu toţii. Dar ce e normalitatea, vor spune unii, poate uşor loviţi de o stupoare speculativă. Vom răspunde că ştim foarte bine ce este, fără a cădea în sminteala de a o defini. Cu instituţiile ei academice, Craiova are pretenţii îndreptăţite, şi nu de azi de ieri, la elevaţie, mondenitate, deplină racordare la spiritul european. Există lângă Biblioteca Judeţeană un chioşc care desface cărţi de cea mai recentă apariţie. Despre care se vorbeşte. Se mai şi citeşte vreau să spun, fiindcă mintea trebuie hrănită şi cu altceva decât cu vitamina sa nativă, pentru a avea acces la bunele maniere, cultura minimală, simţul valorilor, conştiinţa datoriei, corectitudine şi alte mărunţişuri, din păcate irelevante pentru un CV eficient. Nu ştiu cum se defineşte raiul pe pământ, dar când aud că sala Teatrului Naţional „Marin Sorescu” a fost din nou plină, mă simt realmente întinerit. Craiova culturală este o realitate.

1 COMENTARIU

  1. ,, Craiova vazuta din car este cel mai frumos oras din lume
    Raman si acum incremenit , cand ma gandesc imi lasa gura apa…”
    Doamne ,ce dor mi-e Craiova ! Si ce departe sunt de acest oras care m- a adoptat cu cu 40 de ani in urma!

Comments are closed.