România, nici măcar în barajul de Mondiale. Mirele, trebuia să pleci înainte de meci!

0
288

România a pierdut barajul de Mondiale abia în ultimul rând din cauza egalului cu Islanda. Barajul s-a pierdut de când a fost menţinut un selecţioner fără BAC, fără licenţă, fără experienţă, fără rezultate, fără inspirație, care pierduse deja un baraj cu minuscula Islanda şi care a bifat cele mai ruşinoase înfrângeri all-time ale României, cu Armenia, Georgia.

S-a pierdut barajul şi de când Arafat ne anunţă că “nu se fac derogări pentru anumite evenimente” şi jucăm ca fraierii cu tribunele goale, deşi toate stadioanele Europei sunt ticsite, iar noi nu-i lăsăm nici pe cei vaccinaţi, testaţi, boliţi, etc. Am pierdut de când Rădoi, după câteva rezultate întâmplătoare, s-a crezut Pişti Covaci sau Mancini şi ne spune că părăseşte naţionala înainte de baraj, bulversând total vestiarul, şi aşa lipsit de valoare şi de personalitate, deşi tembelul selecţioner nu ajunse nici măcar acolo, în buza play-off-ului. Mirel nădăjduia că ne târâm pe caldarâm după domnia sa, implorându-l, agăţându-ne de nădragii de firmă şi pupându-i condurii, de parcă ne dusese în paradis, deşi el ratează calificări exclusiv pe…freza sa. Mirele, dar de ce nu ai avut “mărinimia” de a ne părăsi înainte de acest meci, cu Islanda, să te fi “regretat” mai devreme, că poate le dădeam pescarilor o boabă şi dacă îl trezeam din somn pe nea Imi!

Am pierdut barajul şi mai de mult, de când avem o federaţie plină de scursuri, de securişti şi “şpăgari”, validaţi de cluburi artificiale, de juniori şi de femei, o federaţie de habarnişti, care se prosternează în faţa lui Stoichiţă (omul care înjură birjăreşte la microfonul conferinţei de presă), fiindcă ei nu au nicio treabă cu fenomenul şi sunt acolo numai din cauza sistemului. A ajuns să regretăm cooperativele lui Sandu, Dragomir, Tata Jean şi Pinalti, măcar “bandiţii” ăia se pricepeau la fotbal, chiar dacă-şi băteau şi joc de el. Am pierdut barajul şi când am ajuns “idioţii Europei”, ne fofilăm să nu ne “înţepăm”, facem cruce la vaccin ori îl aranjăm “la chiuvetă”, iar ţările cu procent de 90 la sută vaccinaţi sunt calificate la Mondiale, fiindcă sunt calificate ca şi societate, în primul rând, n-au rămas în Evul Mediu.

Şi, ca să ajungem la meciul cu Islanda, am pierdut de când Alibec şi Toşca au fost titulari, iar Bancu şi Ivan, rezerve. Nu că ai noştri ar fi fost decisivi, i-am văzut recent în fieful lui Hagi cum s-au împleticit, dar înlocuitorii lor au fost nişte saltimbanci. Rădoi ne-a sfidat cu Alibec, care nu a mai marcat de un an şi care a băgat o oră numai alunecări…involuntare, de Hopa-Mitică. Mirel ni l-a servit pe Toşca, omul care a reuşit să respingă mingea de pe linia porţii adverse, iar prima centrare din stânga am văzut-o abia după ce a intrat Bancu, pe final. Mirel l-a lăsat 90 de minute pe teren pe Hagi junior, de frica lu tătâne-su, deşi Ianis a pasat obsesiv la adversari, a alergat Raţiu şi pentru el, iar pe final pur şi simplu refuza să le paseze lui Ivan şi Bancu, preferând adversarii. Am pierdut calificarea şi când Mirel ni l-a servit pe Tănase, din focarul de covid fotbalistic al lui Gigi. Am pierdut calificarea şi cu Creţu, “găselniţa” lui Rădoi, omul eşecului din Armenia. Şi cu mulţi alţii…

Am pierdut barajul, deşi islandezii au venit la Bucureşti cu nişte puşti care îşi încercaseră şansa şi la naţionalele de volei, handbal şi schi fond, iar pe teren “pescarii” nu s-au prea omorât cu firea, numai că nici astfel n-am putut să le marcăm. Frustrarea de a nu fi în play-off ne va trece repede, fiindcă ştim că degeaba am fi ajuns acolo. Am ratat noi ocazii  reale, cu Slovenia, cu Grecia, când aveam şi ceva echipă, sau cu Islanda şi Ungaria, când am avut culoar norocos. De această dată ne păştea chiar o umilinţă, ne era ruşine probabil şi să sperăm, ţinând cont de adversarii profilaţi pentru cele două meciuri de baraj. Dar măcar să fi ajuns acolo…

România – Islanda 0-0

România: Niţă – Raţiu, Chiricheş-cpt., Nedelcearu, Toşca (Bancu ’67) – Stanciu (Moruţan ’67), R. Marin, Cicâldău (Puşcaş ’86) – Hagi, Alibec (Ivan ’67), Tănase (Maxim ’77). Selecţioner: Mirel Rădoi.

Islanda: E. Olafsson – Samsted, I. Bjarnason, Gretarsson, Skulason (Thorarinsson ’15) – Bergmann Johannesson (Thrandarson ’90), B. Bjarnason-cpt., Thordarson (Helgason ’74) – A. Gudmundsson (Ellertsson ’90), S. Gudjohnsen (A. Gudjohnsen ’74), Thorsteinsson. Selecţioner: Arnar Thor Vidarsson

Arbitru: Serghei Karasev (Rusia).

 

Foto: frf.ro