Tribunalul Bucureşti arată, în motivarea deciziei de arestare, pentru 29 de zile, a lui Sorin Ovidiu Vîntu, Liviu Luca şi Octavian Ţurcan, în dosarul Petromservice, că lăsarea în libertate a inculpaţilor ar crea în rândul cetăţenilor un sentiment de neîncredere în organele statului. „(…) Cercetarea în stare de libertate a inculpaţilor reprezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol derivat din rezonanţa acestor fapte şi sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivităţii, de natură a naşte temerea că organele judiciare nu reacţionează eficient împotriva unor persoane învinuite de săvârşirea unor infracţiuni de o gravitate deosebită. Cercetarea acestor persoane în stare de libertate ar putea încuraja şi alte persoane să comită infracţiuni, având în vedere notorietatea inculpaţilor şi a faptelor de care aceştia sunt acuzaţi, valoarea extrem de ridicată a prejudiciului produs, care a determinat intrarea Petromservice în stare de insolvenţă, iar, potrivit tabelului definitiv al creanţelor, doar datoriile bugetare sunt de aproximativ 100 de milioane de euro, conturează o vădită stare de pericol pentru ordinea publică (…)”, menţionează Tribunalul Bucureşti.
Totodată, instanţa susţine că, dacă ar fi judecaţi în libertate, cei trei ar putea să schimbe directorii de la companiile offshore din străinătate pe care le controlează şi să închidă conturile bancare, astfel încât ar îngreuna ancheta procurorilor: „(…) Din relaţiile comunicate de autorităţile cipriote rezultă că, în cursul anului 2010, după ce împotriva inculpaţilor au fost luate măsuri procesuale în alte dosare penale, acţionarii şi directorii nominali a 14 dintre companiile offshore implicate în săvârşirea faptelor au fost schimbaţi, iar sumele aflate în conturi au fost transferate, acte de natură să îngreuneze aflarea adevărului”.
În motivarea deciziei de respingere a cererii de recuzare depusă de Vîntu, judecătorul Mitu Stegaru atrage atenţia că „în nota obişnuită, de altfel, inculpatul, în cauzele pe care le are pe rolul instanţelor, prin apărătorii aleşi, încearcă să scape de judecători pe care îi consideră «indezirabili» şi, din nefericire, uneori şi reuşeşte (n.r. – cazul judecătoarei Camelia Bogdan, schimbată de o altă judecătoare a Tribunalului, Elena Burlan, care a admis cererea de recuzarea a omului de afaceri Vîntu, în dosarul favorizării lui Nicolae Popa) (…)”.
