Când independentiştii privesc spre Edinbourg

0
74

Independentiştii scoţieni stârnesc deja îngrijorare în Europa şi, aşa cum se întâmplă, n-ar fi deloc exclus ca „marea problemă”, de o amplitudine greu de prevăzut, să devină chiar semnalul lor, adică sursa de inspiraţie pentru separatiştii din câteva ţări occidentale. O victorie a câmpului „Da” ar fi semnalul determinant pentru alte regiuni, care pun în discuţie dorinţa de a deveni stat naţional. La Londra oricum e panică, premergător referendumului din 18 septembrie. Premierul britanic, David Cameron, a pus în gardă electoratul scoţian în privinţa unui „salt în necunoscut” în cazul victoriei lui „Da”. „Regatul Unit este o ţară preţioasă şi specială. Suntem legaţi de scoţieni şi vrem ca voi să rămâneţi, pentru ca această familie de naţiuni să nu se destrame”, a scris David Cameron în cotidianul englez „Daily Mail”. Solicitând un vot negativ („Nu”) scoţienilor pentru a rămâne în Regatul Unit şi promiţând competenţe sporite pentru parlamentul din Edinbourg, conservatorul David Cameron, liberal-democratul Nick Clegg, aliat la guvernare, şi adversarul politic laburist Ed Miliband, s-au deplasat în Scoţia, unde Partidul Conservator, al lui Cameron, este atât de nepopular încât are un singur reprezentant din 59 în parlamentul de la Edinbourg. Nu este exclus ca lui David Cameron să i se ceară demisia de către frondorii din partidul său în cazul în care Scoţia părăseşte Regatul Unit. Numai că îngrijorarea presupune şi un posibil efect de domino. Scoţia ar putea fi imitată de Catalonia (Spania), unde 60% din populaţie este favorabilă independenţei. Liderul independentist Arturo Mas (Partidul Naţionalist Conservator Catalan) a denunţat absenţa compromisului la partidele de la Madrid. În Belgia, sciziunea ţării este o discuţie mai veche. Flandra şi-a anunţat intenţia de independenţă unilaterală. La ultimele alegeri federale, din mai, partidul independentist flamand Noua Alianţă Flamandă (NVA), condus de Bart de Wever, a sosit în frunte, cu 20%, iar partidul Naţionalist Flamand, de extremă-dreaptă, al lui Vlaams Belang, cu 3,07%, îi ţine isonul. Fronda este argumentată economic, în sensul că 6,7 milioane euro sunt transferaţi anual din Flandra în Walonia. În Italia, mişcarea independentistă Liga Nordului vizează la refondarea Padaniei, în nordul ţării, şi obţine regulat succese electorale în Veneţia şi Lombardia. Un referendum fără valoare legală, organizat în martie în Veneţia, a arătat că 89% din locuitori sunt pentru independenţă. Potrivit cotidianului politic „Padania”, referendumul pentru independenţă ar putea fi un detonator pentru toţi aceia care luptă pentru autodeterminare. Să lăsăm Quebec-ul (Canada), care este peste ocean, deşi este cert că o victorie a „Da”-ului scoţian ar crea apetenţă pentru un gest similar. Partea proastă a lucrurilor este că Europa, mai exact Uniunea Europeană, şi aşa fragilizată, nu avea nevoie de asemenea pusee. În Regatul Unit lucrurile sunt altfel privite şi să ne amintim că la alegerile europarlamentare, din luna mai, partidul lui David Cameron a fost învins de UKIP, un partid eurosceptic, care a adunat 27,5% din sufragii.