Ne-am obişnuit ca în fiecare an să urmărim spectacolul romilor de la Costeşti, judeţul Vâlcea, ca un fapt divers, o bufonerie, chiar dacă preşedintele Traian Băsescu, prin participarea sa, a adoptat, neonorant şi derizoriu, sărbătoarea ca una oficială, dragă reprezentantului Instituţiei Preşedinţiei României.
În fapt, sărbătoarea romilor de la Costeşti datează de câteva zeci de ani şi a reprezentat iniţial o adunare a şatrelor ţiganilor căldărari ce poposeau la Costeşti, veniţi de la sute de kilometri depărtare, din toate regiunile României. Se întâlneau la Costeşti pe durata a două-trei zile, pentru a se revedea după perioade lungi de timp şi a sărbători revederea şi nu pentru a celebra ziua de Sf. Maria.
Începută ca un ritual drag ţiganilor căldărari, sărbătoarea de la Costeşti reuneşte astăzi reprezentanţii tuturor neamurilor ţigăneşti (argintari, lingurari, ursari, de vatră etc.), un amalgam, un mixt neomogen caracterizat adesea de situaţii conflictuale.
În zilele noastre, ţiganii de la Costeşti nu mai păstrează identitatea iniţială a sărbătorii şi a tradiţiei, vin doar pentru a-şi etala bogăţia maşinilor de ultimă generaţie, festinurile pantagruelice, rivalităţile şi conflictele tacite.
Sărbătoarea de la Costeşti nu reprezintă adevărata etnie romă. Semnificaţia ei a fost denaturată încă din 1992, când Ion Cioabă s-a autointitulat „Regele Internaţional al Romilor”, fiind încoronat la Mănăstirea Bistriţa, judeţul Vâlcea, de “un preot plătit”.
Romii din România au considerat întotdeauna respectiva încoronare ca fiind una nelegitimă. Majoritatea liderilor romi susţin că Ion Cioabă a profitat de prezenţa celor 10.000 de romi de la Costeşti – Vâlcea, adunaţi în tradiţia lor, pentru a se autoproclama rege şi a arăta lumii că aceştia îl susţin. În fapt, a fost o manipulare grosolană a cetăţenilor de etnie romă, continuată ulterior de fiul său Florin Cioabă, ce a preluat coroana regală în 1997. Ţiganii de bună credinţă mărturisesc adesea că sărbătoarea actuală de la Costeşti este o dezamăgire pentru ei, întrucât nu le reprezintă etnia, tradiţiile, fiind mai degrabă o întâlnire a elementelor bogate, interlope ale neamului ţigănesc.
MIHAELA ENE
