Pentru o Uniune Europeană a Apărării

0
139

securitate 1Mediul de securitate care înconjoară UE este volatil, complex şi nesigur. La sud şi la est, Europa se confruntă cu un arc de instabilitate. Cercul dorit de prieteni a devenit un cerc de foc. La sud, ISIS şi alte organizaţii teroriste sunt din ce în ce mai numeroase în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord, instabilitate în Orientul Mijlociu şi Libia şi de asemenea, regiunea Sahel în general generează provocări de securitate. În est, războiul hibrid dus de Rusia împotriva Ucrainei, anexarea ilegală a Crimeii şi tacticile hibride, inclusiv terorismul cibernetic şi războiul informaţional, utilizate pentru a destabiliza ţările din Parteneriatul Estic reprezintă cele mai urgente ameninţări la adresa securităţii UE. Criza migraţiei la frontierele de sud şi de est reprezintă provocări dramatice pentru UE şi statele sale membre, inclusiv îngrijorări legate de securitate, şi trebuie abordate colectiv. Ameninţările interne şi externe la adresa securităţii sunt acum strâns legate între ele. Administraţia SUA se aşteaptă, de asemenea, să preluăm iniţiativa în stabilizarea vecinătăţii noastre extinse.

În acest context, securitatea şi apărarea ar trebui să rămână în centrul agendei europene. Principala problemă constă în absenţa voinţei politice de a folosi integral toate instrumentele şi a capabilităţile militare existente pentru a realiza obiectivele de politică externă ale UE şi, de asemenea, de a răspunde preocupărilor de securitate ale tuturor statelor membre în conformitate cu articolul 42 alineatul (7) din TUE. Acest articol ar trebui să devină echivalentul pentru UE al articolului 5 al NATO şi ar trebui operaţionalizat fără să fie afectate angajamentele vizând apărarea colectivă, care rezultă, pentru majoritatea statelor membre ale UE, din Tratatul de la Washington. Europa trebuie să fie mai puternică, mai rapidă şi mai reactivă în situaţiile de ameninţare reală. Trebuie să îşi asume partea sa de responsabilitate şi acţioneze pe măsura ambiţiilor sale. În această privinţă, regretăm că Consiliul European din iunie 2015 nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor generate de Consiliul din decembrie 2013 dedicat apărării.

Potrivit ultimelor date furnizate de Agenţia Europeană de Apărare (AEA) pentru 2013, statele membre au cheltuit 186 miliarde de euro pentru apărare, iar forţele armate totalizează 1 435 000 de soldaţi, mai mult decât armata SUA. Suma totală pe care o cheltuiesc europenii pentru apărare reprezintă mai puţin de jumătate din suma cheltuită de SUA, însă eficacitatea acestor cheltuieli este estimată la 10-15 % faţă de cea a cheltuielilor făcute de americani. Ca urmare a lipsei de cooperare şi coordonare şi a absenţei sinergiilor, aceste cheltuieli produc rezultate operaţionale dezastruoase, sunt o risipă a banilor contribuabililor şi ne vulnerabilizează securitatea.securitate 2

E NEVOIE DE O NOUĂ STRATEGIE EUROPEANĂ DE APĂRARE

O nouă strategie europeană de securitate este necesară de mult timp. Avem nevoie de o abordare proaspătă, care să ţină seama de mediul de securitate radical schimbat, pentru a defini ambiţiile politice ale UE, dar şi pentru a transforma UE într-un actor mai puternic în domeniul securităţii. Grupul PPE aşteaptă o strategie nouă, ambiţioasă, care să conducă la o Carte albă a securităţii şi apărării UE şi care să definească o foaie de parcurs care să conţină măsuri realiste şi concrete. Strategia ar trebui să tragă concluzii privind organizarea, echipamentele, capabilităţile şi procedurile de utilizare a acestora în caz de necesitate. Ar trebui, de asemenea, să definească percepţii comune ale ameninţărilor şi interese comune de securitate, pentru a stimula apariţia unei culturi strategice comune. Summitul UE domeniul apărării din iunie 2015 a fost o ocazie pierdută pentru că nu a reuşit să răspundă în mod cuprinzător la chestiunile legate de apărare.

Grupul PPE este ferm convins că trebuie folosite integral dispoziţiile tratatelor în domeniul politicii de securitate şi apărare comune (PSAC). Trebuie să operaţionalizăm dispoziţiile prevăzute în Tratatul de la Lisabona (articolul 41 – fondul de lansare, articolul 44 din TUE – încredinţarea unei misiuni PSAC unui grup de state membre, articolul 46 din TUE – cooperarea structurată permanentă, articolul 222 din TFUE – clauza de solidaritate şi articolul 42 din TUE – clauza de apărare reciprocă). Pentru a pune capăt insulelor izolate şi necoordonate de cooperare militară, trebuie acordată prioritate lansării cooperării structurate permanente (PESCO).

Grupul PPE sprijină ideea creării unui Consiliu permanent al miniştrilor apărării. Introducerea unui dialog tematic bianual privind PSAC la reuniunile Consiliului European ar urma să menţină securitatea şi apărarea ca priorităţi centrale ale agendei. Consiliul European ar trebui să fie mai precis şi mai exigent în cerinţele sale.

TREBUIE DEZVOLTATE CAPABILITĂŢILE DE REACŢIE RAPIDĂ ALE UE

Forţa UE rezidă în potenţialul său de a mobiliza resurse din întreaga gamă de instrumente civile şi militare. Utilizarea acestora într-o abordare globală conferă potenţiala flexibilitate unică de a soluţiona eficient cele mai spinoase probleme internaţionale. Reamintim că instrumentele PSAC ar trebui să rămână un instrument esenţial în cadrul abordării globale. Pentru a-şi promova valorile şi pentru a-şi proteja interesele, UE trebuie să fie mai mult decât un furnizor de asistenţă pentru dezvoltare sau un actor post-conflict. UE ar trebui să anticipeze şi să prevină transformarea ameninţărilor în realitate şi să furnizeze securitate în vecinătatea noastră imediată şi în vecinătatea lărgită. UE ar trebui să fie pregătit să desfăşoare operaţii militare ale PSAC care au capacitatea deplină de a acţiona atunci când se află în joc securitatea sa.securitate 3

Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) trebuie să îşi consolideze capacitatea de a detecta şi anticipa situaţiile de criză, de a planifica şi desfăşura misiuni şi operaţii ale PSAC. Este foarte necesară consolidarea cooperării şi a coordonării la nivelul UE între diferitele capabilităţi de monitorizare şi de reacţie la crize, precum şi raţionalizarea structurilor existente şi reducerea duplicărilor inutile. Statele membre ar trebui să surmonteze procedurile decizionale lente şi rigide, pentru ca resursele şi mijloacele civile şi militare să poată fi desfăşurate rapid. Cauzele profunde ale deficitelor în generarea de forţe trebuie soluţionate de statele membre şi cu sprijinul UE. Invităm Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate/Vicepreşedinta Comisiei Europene (ÎR/VP) şi şeful AEA să preia iniţiativa şi să reunească dimensiunea internă şi cea externă a PSAC.

Grupurile tactice de luptă ale UE sunt principalul instrument militar de reacţie rapidă aflat la dispoziţia UE. Din păcate, acestea nu au fost niciodată utilizate şi testate din punct de vedere operaţional. Trebuie depăşit blocajul politic care a făcut imposibilă exploatarea acestui instrument.

Lipsa de flexibilitate a normelor financiare ale UE duce la întârzieri în plata operaţională a fondurilor UE şi ar putea compromite capacitatea UE de a răspunde în timp util la crizele în curs de desfăşurare. Mecanismul Athena pentru finanţarea operaţiilor militare PSAC necesită o revizuire substanţială. Catalogul de costuri comune, care acoperă în prezent 10-15 %, trebuie semnificativ mărit. Aceasta ar trebui să ducă la o împărţire deplină a sarcinilor importante din PSAC între statele membre. Ar trebui, de asemenea, stabilite mecanisme eficiente de finanţare pentru misiunile civile ale PSAC.

Grupul PPE cere dezvoltarea actualului Centru de operaţiuni al SEAE într-un cartier general militaro-strategic propriu-zis, însărcinat cu planificarea şi capabilităţile de desfăşurare a operaţiilor. Ar trebui înfiinţat un cartier general operaţional al UE, care să asigure o planificare, o comandă şi un control rapide şi eficiente, cu scopul de a desfăşura operaţiuni PSAC civile şi militare de mare intensitate şi de apărare teritorială

Intensitatea ameninţărilor hibride cu care ne confruntăm este fără precedent. Viitorul cadru strategic comun ar trebui să se concentreze pe propuneri concrete şi realizabile pentru a contribui la contracararea ameninţărilor hibride şi la promovarea rezilienţei UE şi a statelor membre, precum şi a partenerilor UE, mai ales în vecinătatea UE. Cadrul strategic comun ar trebui dezvoltat într-o coordonare deplină şi cu consultarea regulată a NATO, care va elabora, în aceleaşi termene, propriul său răspuns la războiul hibrid. Nu ar trebui ratată o oportunitate unică de armonizare a răspunsurilor UE cu cele ale NATO. Domenii cum ar fi comunicarea strategică, care vizează publicul din est, din sud şi din UE, combaterea propagandei, energia, securitatea cibernetică, mecanismele de alertă timpurie, infrastructura strategică, războiul de intensitate scăzută şi încălcările frontierelor trebuie coordonate în mod corespunzător între SEAE, AEA şi structurile din Comisia Europeană şi agenţiile UE relevante (de exemplu, Frontex) şi trebuie să se reflecte în strategiile viitoare.securitate 4

Conflictele hibride impun un răspuns hibrid. Grupul PPE consideră că este necesar să se dezvolte instrumente care servesc la consolidarea securităţii. Protecţia datelor personale este de o importanţă crucială, dar, pe de altă parte, este necesar, de asemenea, un mecanism eficient de combatere a ameninţărilor teroriste. Prin urmare, ar trebui luată în considerare folosirea sistemelor satelitare civile aflate în construcţie în Europa, pentru colectarea şi transmiterea de informaţii vitale pentru securitatea continentului.

Graniţele dintre securitatea internă şi externă sunt din ce în ce mai fluide. Acest lucru este cel mai evident în problema urgentă a fluxurilor de migraţie incontrolabile din vecinătatea estică şi sudică. Trebuie să rezolvăm cauzele profunde ale acestui fenomen prin consolidarea cooperării cu ţările de origine şi de tranzit ale fluxurilor de migraţie, folosind toate instrumentele şi politicile disponibile.

MAI MULŢI BANI PENTRU SECURITATE ŞI APĂRARE

Reducerile continue şi neoportune a cheltuielilor în domeniul apărării subminează capacitatea operaţională a UE şi rolul său de furnizor credibil de securitate în comunitatea euro-atlantică. Acum este momentul să cheltuim mai mult şi mai bine. Este vital ca statele membre ale UE să îndeplinească obiectivele convenite de 2 % din PIB pentru cheltuielile de apărare. Salutăm toate statele membre care au realizat acest obiectiv sau şi-au asumat angajamentul ferm de a o face. În paralel, reamintim necesitatea urgentă pentru o mai bună gestionare a cheltuielilor de apărare prin mai multe planificări comune şi mai multe achiziţii comune, pentru a se evita duplicarea, fragmentarea şi lipsa de interoperabilitate.

COOPERAREA ESTE ESENŢIALĂ PENTRU DEZVOLTAREA CAPABILITĂŢILOR DE APĂRARE EUROPENE

Cooperarea europeană în domeniul apărării a înregistrat unele progrese, dar trebuie să facem mai mult şi într-un ritm mai accelerat pentru a ne asigura că UE va deveni autonomă din punct de vedere strategic. Trebuie să punem capăt decalajului dintre capabilităţile diferitelor state membre şi să inversăm puternic această tendinţă. Este esenţial să se pună capăt fragmentării eforturilor de apărare europene, depunând eforturi pentru o mai mare convergenţă strategică. Proiectele de cooperare (vizând dezvoltarea şi utilizarea comune) pot furniza economii de scară semnificative şi pot consolida interoperabilitatea şi eficacitatea militară. Pentru ca aceste proiecte să devină viabile din punct de vedere economic, e necesară participarea mai multor state membre. Trebuie multiplicate exemplele pozitive, cum ar fi Comandamentul european de transport aerian (ETAC). Având în vedere valoarea lor adăugată, trebuie acordată prioritate punerii în comun şi partajării. Este necesar să se realizeze progrese în ceea ce priveşte cele patru proiecte emblematice vizând capabilităţile, identificate de Consiliul European din decembrie 2013; aceste proiecte ar trebui deschise pentru toate statele membre care doresc să contribuie.securitate 5

AEA trebuie plasată în centrul cooperării pentru dezvoltarea capabilităţilor. Ar trebui alocate mai multe resurse financiare pentru ca AEA să-şi poată îndeplini mai bine sarcinile. Statele membre ar trebui să utilizeze acest sistem pentru a face mai multe schimburi de informaţii privind dezvoltarea capabilităţilor şi planurile de achiziţii, pentru a permite o mai mare convergenţă a necesităţilor; ele ar trebui să joace un rol mai important în coordonarea şi implementarea unor astfel de proiecte.

Comisia Europeană trebuie să prezinte propuneri concrete privind modul în care UE poate finanţa proiecte care vizează o mai mare rezilienţă comună şi o mai bună apărare comună împotriva ameninţărilor externe.

Trebuie să stimulăm cooperarea între statele membre pentru dezvoltarea capabilităţilor. Acest lucru se poate face prin măsuri fiscale şi financiare.

BAZA INDUSTRIALĂ ŞI TEHNOLOGICĂ DE APĂRAREA EUROPEANĂ (EDTIB)

EDTIB este un element esenţial pentru capacitatea Europei de a garanta securitatea cetăţenilor săi, de a-şi proteja valorile, mai ales drepturile omului şi democraţia, precum şi pentru a-şi promova interesele. Aflându-se în centrul EDTIB, industria de apărare este un element esenţial al arhitecturii europene de securitate. În prezent, niciun stat membru nu poate desfăşura singur proiecte de cercetare şi tehnologie la scară largă. Prin urmare, o EDTIB consolidată ar trebui să se bazeze pe coordonarea bugetelor de apărare şi pe armonizarea cerinţelor, reducerea ineficienţelor şi pe sinergii mai bune. Firmele europene puternice şi competitive ar trebui să acţioneze într-o piaţă eficientă a apărării, furnizând capabilităţile necesare pentru apărarea europeană şi pentru operaţiunile autonome ale UE. Comisia Europeană, împreună cu angajamentul statelor membre, ar trebui să stabilească un regim de securitate a aprovizionării la nivel european, care este esenţial pentru dezvoltarea, susţinerea şi transferul de tehnologii de apărare, precum şi pentru consolidarea solidarităţii şi a încrederii în UE. Obiectivul este de a dezvolta o EDTIB competitivă şi inovatoare.

Lansarea unei acţiuni pregătitoare pentru 2017 va fi primul pas către crearea unui program de cercetare în domeniul PSAC la nivelul UE şi finanţat din bugetul UE. Acesta va fi un pas calitativ pentru viitoarele programe europene de colaborare. În acest sens, subliniem importanţa proiectului pilot propus de Parlamentul European.

Între timp, statele membre şi părţile interesate ar trebui să se folosească integral de posibilităţile furnizate deja în cadrul Programului de cercetare în domeniul securităţii – Orizont 2020. Statele membre ar trebui să continue să sprijine misiunea de cercetare, sprijinind politicile externe ale Uniunii, inclusiv dezvoltarea tehnologică în domeniul tehnologiilor cu dublă utilizare sau pentru a mări interoperabilitatea între protecţia civilă şi forţele militare (după cum se precizează în programul specific de instituire a Orizont 2020).

Angajamentul european de a dezvolta şi finanţa în comun capabilităţile militare ar trebui să fie însoţit de o coproprietate simetrică a rezultatelor acestor investiţii. Vânzările rezultatelor obţinute în urma proiectelor comune ar trebui să fie aprobate de toate părţile implicate şi să fie făcute printr-un sistem comun de acordare a licenţelor de export, conform orientărilor conţinute în Poziţia comună din 2008 privind controlul exportului de arme, având în vedere în special respectarea drepturilor omului şi a dreptului internaţional, menţinerea păcii, securităţii şi stabilităţii regionale.securitate 6

SECURITATE PRIN PARTENERIATE

Cooperarea UE-NATO este absolut vitală pentru securitatea şi apărarea europeană. Elementul esenţial este asigurarea coerenţei şi solidarităţii transatlantice. Europa trebuie să-şi asume partea sa de responsabilitate şi să acţioneze ca un puternic pilon de apărare în cadrul comunităţii de securitate transatlantice, având capacitatea de a desfăşura misiuni şi operaţii PSAC cu resurse proprii. Prin urmare, PSAC trebuie să continue să se dezvolte în complementaritate totală cu acţiunile NATO în trei domenii principale: consolidarea în comun a rezilienţei (prin combinarea folosirii mijloacelor militare şi nemilitare), consolidarea rezilienţei cu vecinii noştri (securitatea colectivă) şi investiţiile în apărare.

UE trebuie să continue să îşi dezvolte cooperarea cu ţările partenere din vecinătatea UE şi în organizaţiile internaţionale şi regionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite, Liga Arabă, Uniunea Africană şi OSCE. Grupul PPE sprijină iniţiativa UE „formare şi echipare” şi cere garantarea finanţării UE pentru echiparea ţărilor terţe, în special cele pregătite în cadrul misiunilor PSAC.

CALEA DE URMAT

Trebuie să se termine cu neasumarea de către toţi a responsabilităţilor şi costurilor. PSAC nu mai poate fi veriga cea mai slabă din procesul de integrare în UE. Mediul de securitate impune apărării europene să nu mai fie „un tigru de hârtie”, ci să devină un domeniu de politică de sine stătător care furnizează un nivel egal de securitate şi care reflectă aceeaşi îngrijorare vizând preocupările esenţiale de securitate pentru toate statele membre. Acest lucru impune o voinţă politică fermă pentru a depăşi impasul politic. Nu trebuie să inventăm structuri mecanisme sau instrumente noi, care să fie greoaie sau complexe. Cele care există deja trebuie să devină o realitate operaţională.

Având în vedere provocările de securitate covârşitoare şi din ce în ce mai ample, Uniunea şi statele sale membre ar trebui să adopte măsuri serioase şi concrete în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) din TUE pentru a dezvolta o veritabilă politică de apărare comună, care să ofere aceeaşi securitate pentru toate statele membre.

În actualul climat complex de securitate, UE nu îşi poate permite să fie spectator. Dividendele păcii aparţin trecutului. Valorile şi interesele noastre sunt contestate şi este momentul să cădem de acord asupra unor ambiţii mai mari. UE este plasată într-o poziţie foarte bună pentru a juca un rol activ, datorită instrumentelor sale variate de politică externă, atât civile, cât şi militare. Dar, pentru a asigura pacea, UE trebuie să fie pregătită să acţioneze prompt, decisiv şi cu hotărâre.

ANEXĂ

Grupul PPE solicită UE să implementeze imediat următoarele acţiuni:

  • ÎR/VP a UE trebuie să dezvolte o nouă şi ambiţioasă strategie europeană pentru politica externă şi de securitate, care să definească clar interesele UE, domeniile de acţiune şi mijloacele necesare pentru a face faţă ameninţărilor actuale şi viitoare;
  • ÎR/VP trebuie să dezvolte mai mult viitoarea strategie de politică externă şi de securitate sub forma unei cărţi albe în domeniul securităţii şi apărării pentru corela gândirea noastră strategică cu dezvoltarea capabilităţilor militare;
  • Comisia Europeană trebuie să prezinte propuneri concrete privind modul în care UE poate finanţa proiecte menite să consolideze rezilienţa şi apărarea comune împotriva ameninţărilor externe şi să sprijine partenerii UE.
  • să dezvolte mai mult rolul UE de furnizor de securitate regională şi, de asemenea, rolul UE de pilon european solid al NATO;
  • Comisia Europeană trebuie să îşi asume rolul de gardian al tratatelor şi să/şi depăşească restricţiile autoimpuse şi să creeze o piaţă eficientă a apărării, un regim de securitate a aprovizionării la nivel european, iar statele membre trebuie să înceteze practicile contraproductive anterioare;
  • pentru a ne întări rezilienţa, UE ar trebui să (co)finanţeze proiectele de cercetare şi tehnologie civilo-militare, dar şi în domeniul apărării, facilitând elaborarea de viitoare programe de colaborare în cadrul AEA. Statele membre ar trebui să cheltuiască mai mult pentru bugetele de apărare, pentru proiecte comune de achiziţii publice şi pentru proiecte de cercetare, tehnologie şi dezvoltare şi ar trebui să aibă drept scop îndeplinirea obiectivelor specifice pe care şi le-au fixat în cadrul NATO şi UE;
  • Consiliul European ar trebui să stabilească o apărare comună cu Uniunea Europeană de Apărare, care să aibă la bază cooperarea structurată permanentă şi o clauză de apărare colectivă corespunzătoare (articolul 42 din TUE) şi ar trebui să operaţionalizeze dispoziţiile din alte articole relevante (articolul 41 – fondul de lansare, articolul 44 din TUE – încredinţarea unei misiuni PSAC unui grup de state membre, articolul 222 din TFUE – clauza de solidaritate);
  • Cooperarea structurată permanentă ar putea constitui modalitatea de coordonare a insulelor izolate de cooperare militară în Europa;
  • pe lângă actualele instituţii UE civile (CPCC), această Uniune ar trebui să dispună de un Cartier general militar operaţional pentru planificarea şi desfăşurarea viitoarelor operaţiuni militare.