Aproape 3.000 de români se aflau, la sfârşitul anului trecut, pe listele de aşteptare pentru un transplant de organe. 3.000 de pacienţi care speră şi aşteaptă să sune telefonul, gata oricând să capete dreptul la o nouă viaţă. De la an la an, listele de aşteptare sunt însă tot mai lungi pentru că numărul de donatori a scăzut fiind mult mai mic faţă de cel al persoanelor care au nevoie de un transplant.
În registrele Agenţiei Naţionale de Transplant figurează 2.146 pacienţi care aşteaptă un transplant de rinichi şi peste 9.000 de dializaţi. În total, din momentul în care s-au făcut primele proceduri în România, 954 de persoane au fost transplantate, iar 76 bolnavi au decedat înainte de a fi supuşi unei intervenţii salvatoare. Pentru un transplant hepatic aşteaptă 527 de persoane, iar de-a lungul anilor 489 au fost transplantate. S-au înregistrat şi 193 de decese din rândul celor care se regăseau pe listele de aşteptare. Şi pentru transplantul de cord aşteaptă 37 de pacienţi.
120 de donatori pe parcursul anului 2016
În ultimii ani, România a înregistrat progrese în ceea ce priveşte transplanturile. Într-un studiu realizat de Comisia Europeană în perioada 2007-2013 – ce urmăreşte progresele înregistrate la acest capitol de statele membre –, România deţine poziţia a doua ca dezvoltare a procedurilor de transplant, după Luxemburg. Numărul de centre acreditate pentru prelevarea de organe a crescut de la 16, câte erau funcţionale, la 42. Mai mult, au devenit operaţionale spitalele Sf. Maria şi Colţea pentru transplant hepatic, respectiv transplant medular. România a adoptat împreună cu celelalte state ale Consiliului Europei „Convenţia împotriva traficului de organe”. Au fost acreditate mai multe spitale capabile să identifice şi să declare donatori în moarte cerebrală, două centre pentru transplant hepatic (Fundeni şi Sf. Maria), patru centre pentru transplant renal (Fundeni, Cluj, Iaşi, Braşov) şi trei centre pentru transplant de cord (Târgu Mureş, Floreasca şi Institutul „C.C. Iliescu”). Spitalul Judeţean din Craiova a primit în 2013 acreditare pentru prelevare şi transplant osos, prima intervenţie având loc la începutul lunii iulie 2014. Aceste activităţi au permis salvarea vieţii unui număr important de pacienţi care necesitau transplanturi de organe, mărind longevitatea după transplant şi îmbunătăţind calitatea vieţii pacienţilor transplantaţi.
Numărul donatorilor a scăzut însă de la un an la altul, fapt ce face ca listele de aşteptare să fie, în continuare, foarte aglomerate. Pe întreg parcursul anului 2016 în România au fost 120 de donatori.
Francezii, donatori de organe din oficiu
Şi în Europa, aproximativ 70.000 de persoane, cu vârste între 25 şi 60 de ani, privesc spre o şansă la viaţă. Printre ei, 52.000 de pacienţi aşteaptă un transplant de rinichi, 7.000 aşteaptă un transplant hepatic, iar 3.600 aşteaptă un transplant de cord.
Tocmai din acest motiv, în condiţiile în care pe lista de aşteptare pentru diverse tipuri de transplant se regăsesc 20.000 de francezi, autorităţile de la Paris au modificat substanţial politica privind donarea de organe şi acum fiecare persoană devine automat donator de organe, dacă nu se înscrie într-un registru special prin care să refuze acest gest. Noua lege presupune că organele pot fi prelevate, indiferent de dorinţa familiei.
Până la 1 ianuarie, când legislaţia a intrat în vigoare, persoana trebuie să se înregistreze special pentru a deveni donator de organe. Cei care nu vor să îşi doneze organele trebuie să îşi pună numele pe o „listă de refuz”, o listă pe care s-au înregistrat 150.000 de oameni până în prezent. Autorităţile au promis să facă procesul mai simplu pentru cei care vor să se înregistreze pe această listă şi procesul va fi realizat online. Ţara se va alinia, astfel, şi altor state europene în care acordul pentru donarea de organe este unul prezumat, din oficiu, şi nu unul informat.
