Când câteva rânduri sunt, de fapt, un… raport!

0
106

Republican presidential candidate Donald Trump speaks to supporters as he takes the stage for a campaign event in Dallas, Monday, Sept. 14, 2015. (AP Photo/LM Otero)

O cutumă instituită din vremuri îndepărtate, la Casa Albă, este aceea că la ieşirea din mandat, fostul preşedinte lasă succesorului său, pe masa din Biroul Oval, câteva rânduri într-un plic. Despărţirea preşedintelui Barack Obama de Casa Albă – 20 ianuarie a.c. – are, surprinzător, particularităţile ei distincte, de cele ale predecesorilor. Dacă ne-am referi doar la nuanţele discursului de „adio” al lui Barack Obama, de marţi 10 ianuarie, în oraşul în care a devenit politician – Chicago – în faţa a câtorva mii de simpatizanţi, după opt ani la Casa Albă, realizăm că tranziţia puterii, de această dată este chiar mai tensionată decât cea din 2000, după controversata alegere a lui George W. Bush. Desemnarea lui Donald Trump, ca al 45-lea preşedinte al SUA, la 8 noiembrie 2016, nu a fost doar un eşec personal al adversarei democrate, Hillary Clinton, ci şi unul al lui Barack Obama şi – spun analiştii – al unei concepţii tradiţionale asupra procesului democratic. Aşadar, în timp ce Barack Obama se pregăteşte de plecare, generând deopotrivă şi regrete, dar şi speranţe, succesorul său se apără, în spaţiul public, dar şi cel virtual, la noile alegaţii vizând presupusele sale legături cu Rusia. Un raport de 35 de pagini, denumit „programul Trump”, cuprinzând note datând din perioada iunie-decembrie 2016, redactate de un fost agent al serviciilor secrete britanice, pentru opozanţii politici ai lui Trump, a generat o adevărată furtună. Site-ul buzzfeed a publicat integral raportul de 35 de pagini, precizând că nu este în măsură să-l autentifice, cum, de fapt, nu l-a autentificat nicio sursă oficială. Mai multe media americană – CNN şi New York Times – subliniază că raportul este credibil pentru serviciile de informaţii. O primă notă ar data din 20 iunie 2016, şi se referă la activitatea lui Donald Trump în Rusia şi relaţiile compromiţătoare cu Kremlinul. Detaliile sugerează că „regimul rus îl lucra de cel puţin cinci ani”, operaţiunea fiind susţinută şi condusă de însuşi Vladimir Putin. Sâmbătă, 7 ianuarie a.c., Donald Trump la întâlnirea cu şefii serviciilor americane de informaţii, a admis piratarea infrastructurii informatice a Partidului Democrat, în timpul campaniei electorale, dar a respins teza democraţilor că ingerinţele ruse ar fi fost în profitul său. Campania prezidenţială americană a fost perturbată de publicarea unor mail-uri confidenţiale, aparţinând lui Hillary Clinton, căsuţa de email fiindu-i piratată de Guccifer, un hacker român de acum notoriu, apoi prin publicarea de Wikileaks a 20.000 de mail-uri, aparţinând unor oficiali ai Partidului Democrat, prin piratarea acestora de hackeri ruşi. Sunt descrise mai multe note, una datând din 14 septembrie 2016, cu referiri la „aventurile sexuale la Sankt Petersburg”, în 2013, apoi la hotelul Ritz Carlton din Moscova, ale lui Donald Trump, care la rândul lui a considerat informaţiile false. Pe NBC, Barack Obama a declarat că nu comentează informaţii clasificate. Un avocat al miliardarului, Michael Cohen, a respins toată povestea, evocând detaliile unui voiaj la Praga, pentru a întâlni interlocutori ruşi, când în realitate Trump nu a fost în viaţa sa în capitala ex-Cehoslovaciei. Existenţa unor legături între anturajul lui Donald Trump şi puterea rusă, pentru a consemna rolul Rusiei în alegerea celui de al 45-lea preşedinte al SUA, este o temă de dezbatere aprinsă în aceste zile, care sunt menite a adumbri festivitatea din 20 ianuarie a.c., dar şi câştigarea alegerilor de către miliardarul american. Kremlinul a refuzat orice acuzaţie privind interferenţa în alegerile prezidenţiale. Iar marţi, directorul FBI, James Comey, intervievat în Congres, nici nu a confirmat, nici nu a dezminţit existenţa unei anchete, aşa cum ceruse senatorul democrat Harry Reid. Mai clar, scrisoarea pe care urma să o găsească în Biroul Oval, conform tradiţiei, i-a parvenit mai devreme. Are, cum spuneam, 35 de pagini şi la prima sa conferinţă de presă după alegeri, de ieri dimineaţă, la New York, a trebuit să pună corespunzător multe accente. Anterior, pe twitter, scrisese „Rusia nu a făcut niciodată presiuni asupra mea”.