Un raport detaliat, întocmit în urma unei anchete prelungite, dispusă în 2010 de judecătorii antitero, Marc Trevidic şi Nathalie Poux, asupra circumstanţelor declanşatoare a genocidului din Rwanda, care a dus la uciderea a peste 800.000 de persoane din etnia tutsi a fost publicat marţi, 10 ianuarie a.c. Raportul concluzionează că avionul Falcon 50, care îl transporta pe preşedintele rwandez, Juvenal Habyarimana, doborât la 6 aprilie 1994, înainte de a ateriza la Kigali, a fost lovit de o rachetă lansată de loialiştii hutu şi nu tutsi. Juvenal Habyarimana convenise un acord de pace privind partajarea puterii cu etnia tutsi. O primă anchetă realizată de judecătorul francez Jean-Louis Bruguiere acreditase teza unui atac al forţelor patriotice rwandeze (FPR), o mişcare armată tutsi, condusă de Paul Kagame, actualul preşedinte al ţării. În 2006, au fost emise nouă mandate de reţinere împotriva unor apropiaţi ai lui Paul Kagame. Ori, conform noului raport, prezentat marţi, racheta care a distrus avionul prezidenţial a fost lansată din câmpul Kanombe, aparţinând loialiştilor hutu şi nu tutsi. Pentru a se ajunge la această concluzie, judecătorul francez Marc Trevidic s-a deplasat, la sfârşitul anului 2010, la faţa locului, însoţit de experţi militari, specialişti în tirul cu rachete. O iniţiativă la care nu apelase judecătorul Jean-Louis Bruguiere, conform căruia soldaţi rebeli tutsi, veniţi din Uganda şi conduşi de Paul Kagame, pentru a prelua puterea, au provocat un genocid al propriului popor. Se vorbeşte acum de un studiu părtinitor, realizat de judecătorul menţionat, susţinut de jurnalistul Pierre Pean. Comentând acest reviriment al justiţiei franceze, avocatul Bernard Maingaint, apropiat preşedintelui Paul Kagame, a evocat „o zi istorică şi foarte importantă”. „Clienţii noştri, care au fost pe nedrept acuzaţi, de-a lungul anilor, îşi văd reabilitate poziţiile lor”. Un punct de vedere deloc apropiat l-a exprimat avocatul Jean Yves Dupeux, care îi apără pe copii lui Habyarimana. „Experţii nu pot desemna câmpul hutu. Ceea ce spune expertiza balistică este că tirul nu putea proveni din câmpul gestionat de oamenii lui Paul Kagame. Aceasta nu înseamnă neapărat tabăra opusă”. Guvernul rwandez a salutat raportul, care „face dreptate, confirmând poziţia susţinută, de multă vreme, de Rwanda, asupra circumstanţelor declanşării evenimentelor din 1994”, a spus ministrul de Externe, Louise Mushikiwabo. „Este clar pentru toată lumea că atacul împotriva avionului a fost o lovitură de stat condusă de extremiştii hutu şi consilierii lor (…). Cu acest adevăr ştiinţific, judecătorii Trevidic şi Poux închid definitiv poarta celor 17 ani de campanie privind negarea genocidului” a mai spus el. Ancheta înfăptuită de judecătorul Jean-Louis Bruguiere a otrăvit multă vreme relaţiile dintre Franţa şi Rwanda, Paul Kagame considerând că Parisul îi impută responsabilitatea genocidului. Emiterea de mandate de arest, în 2006, contra unor persoane din anturajul apropiat, a dus la ruperea relaţiilor diplomatice dintre Paris şi Kigali, restabilite la 29 noiembrie 2009. Anterior, la 26 ianuarie 2008, Bernard Kouchner, pe atunci şeful diplomaţiei franceze, recunoştea, la Kigali, „greşeala politică a Franţei”, de care el însuşi nu era străin. Cu ocazia unei vizite în Rwanda, în februarie 2010, Nicolas Sarkozy a recunoscut „grave erori de apreciere” ale Parisului, care, prin regimul de coabitare Mitterrand-Balladur, a livrat armament şi a instruit personalul militar rwandez, unii implicaţi în genocid, sprijinind astfel regimul Habyarimana. Genocidul este o tragedie istorică. La 8 noiembrie 1994, Consiliul de Securitate al ONU a abilitat Tribunalul Penal Internaţional pentru Rwanda (TPIR) la Arusha, în Tanzania. În ciuda criticilor şi persistenţei zonelor de umbră, cum ar fi incapacitatea TPIR pentru a descoperi existenţa unui plan sistematic de a extermina etnia tutsi, instanţa a condamnat numeroşi înalţi responsabili, precum fostul prim-ministru Jean Kambanda, condamnat la închisoare pe viaţă. Mandatul TPIR a fost prelungit până la sfârşitul anului 2012.
