Juncker şi Merkel, contrazişi de Sarkozy

0
55

Discursul patetic al preşedintelui Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, în Parlamentul European de la Strasbourg, de alaltăieri, când a evocat valorile europene – înţelegere şi solidaritate – în preluarea imediată a 160.000 de refugiaţi, pentru rezolvarea crizei de acest tip, fără precedent din 1945, nu a făcut unanimitate. La Berlin, cancelarul german, Angela Merkel, a martelat pe repartizarea „constrânsă” de refugiaţi, care a basculat serios în reticenţa parlamentarilor europeni. Disensiunile între ţările UE se exprimă deja la o manieră concretă, în timp ce afluxul de refugiaţi continuă spre Germania via Balcani. Secretarul de stat american John Kerry a promis că şi SUA ar putea prelua între 5.000 şi 8.000 de refugiaţi sirieni, până în toamna anului viitor. Deocamdată, în afara recomandărilor exprese ale preşedintelui Comisiei Europene ca până săptămâna viitoare „cele 28” să se pună de acord acceptând cotele stabilite, nici o altă clarificare a criteriilor avute în vedere, dar şi a strategiilor viitoare, n-au mai fost exprimate. Tocmai din acest punct de vedere interviul ex-preşedintelui francez Nicolas Sarkozy, liderul republicanilor (ex UMP) din „Le Figaro”, chiar prezintă interes maxim. Nicolas Sarkozy nu este vreun adversar al Angelei Merkel. Dimpotrivă. Reiterând ostilitatea sa faţă de „aşa-zisele cote”, care nu sunt acceptabile, decât după adoptarea unei „politici europene de imigrare comune” distinge „imigranţi economici”, „refugiaţi politic” şi „refugiaţi de război”. Cele trei fluxuri de imigraţie de natură diferită merită tratament diferenţial. Astfel imigranţi economici, deloc numeroşi, pot fi primiţi, dar în contigente limitate. Reamintim că imigranţilor economici nu li se aplică protecţia Convenţiei de la Geneva. Refugiaţi politici, în virtutea tradiţiei umanitare, inacceptabil de modificat, trebuie primiţi fără rezervă. În schimb refugiaţii de război, obligaţi să-şi părăsească ţara temporar, proveniţi din Irak şi Siria, au obligaţia de a reveni acasă după restabilirea păcii. Aceştia din urmă trebui distinşi de refugiaţi politici. Opiniile lui Nicolas Sarkozy au fost contestate imediat de ministrul de interne francez, Bernard Cazeneuve, potrivit căruia statutul de refugiat nu este divizibil, ci indivizibil. Nicolas Sarkozy mai afirmă că trebuie create „centre de retenţie” în ţările periferice Schengen, până la lămurirea statutului de refugiat politic sau de război al fiecărei persoane. Toate persoanele având conexiuni cu terorismul trebuie expulzate. Afirmaţii nu au vreo conotaţie ideologică. În acelaşi timp Nicolas Sarkozy recomandă iniţierea grabnică a unei conferinţe, care să reunească şi ţările vecine de la Mediterană pentru pregătirea unui acord multinaţional privind imigrarea. Actualul sistem Schengen trebuie refondat în Schengen II, în cadrul căruia libertatea de circulaţie să rămână un principiu intangibil. Rămânând adept al menţinerii dreptului pământului natal, dar şi adopţiuni, Nicolas Sarkozy vorbeşte de „prezumţia de naţionalitate” acordată copiilor născuţi în Franţa, cu condiţia ca statul să se poată opune în cazuri speciale, atunci când unul dintre părinţi a participat la acţiuni teroriste sau de drept comun. Demersul lui Nicolas Sarkozy survine în momentul în care compania daneză feroviară a suspendat, din dispoziţia poliţiei, temporar legăturile cu Germania, după refuzul sutelor de imigranţi în tranzit spre Suedia să coboare din trenuri la sosirea în Danemarca. Gestionând cu rigoare maximă criza greacă, prin numeroase planuri de austeritate, Angela Merkel accede acum la cote de popularitate imense, în ochii lumii, refugiaţii sirieni şi irakieni neezitând să folosească expresiile „mama Merkel” şi „mama compasiunii”. Ca mulţumire la primirea lor în Germania. În iunie a.c. Germania primise deja 296.000 de cereri de azil, dar nu este exclusă atingerea cifrei de 800.000. România ar urma să primească 4.646 persoane aflate în nevoie de protecţie internaţională, potrivit schemei de redistribuire de urgenţă între statele membre ale UE. Acestora li se vor adăuga şi cei 1.700 de refugiaţi dispuşi deja, anterior, de Consiliul European, adică în total peste 6.000 de persoane. Niciodată în istoria Europei nu a mai existat o asemenea presiune a imigraţiei, şi tocmai de aceea, poate, soluţiile oportune se identifică anevoios. Nicolas Sarkozy, ca să revenim la el, se mai referă în interviul pomenit şi la viitorul Siriei: dacă-l poate exclude pe Bashar al-Assad nu acelaşi lucru nu trebuie să se întâmple cu membrii şi simpatizanţii partidului Bass. Ceea ce s-a întâmplat în Irak a fost o mare greşeală şi nu mai trebuie repetată. O condiţie a păcii este reconcilierea naţională.