Meseriile care au la bază lucrul de mână şi-au pierdut din popularitate. În ciuda faptului că meşteşugul practicat reprezintă o parte esenţială a identităţii lor – de altfel singurul pentru care mai sunt apreciate –, persoanele de etnie romă tind să îl abandoneze, pentru că nu mai aduce venit ca odinioară. Pe de altă parte, orice fel de altă încercare de a-i convinge sau măcar familiariza cu ideea că şi ei pot fi cetăţeni activi, că pot munci este extrem de greu de dus la îndeplinire. În ciuda faptului că Uniunea Europeană, prin Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), oferă oportunităţi de sprijinire a minorităţii rome (spre exemplu, parcele de pământ pe care să le lucreze şi pentru care să acceseze fonduri, proiecte care să le susţină aptitudinile artistice), participând, astfel, alături de restul comunităţilor locale, la dezvoltarea rurală, autorităţile din România se declară, deocamdată, depăşite de situaţie.
Comisia Europeană, prin autorităţile şi măsurile specifice din România, alocă bani pentru sprijinirea populaţiei de etnie romă. Însă aceştia din urmă nici nu vor, dar nici nu îi pot lua. Fie şi dacă ar avea voinţă.
Există, în prezent, strategii pentru includerea romilor în viaţa socială activă, atât la nivel european, cât şi naţional, studii de caz şi bune practici care prezintă iniţiative antreprenoriale, activităţi inovative, proiecte care ar putea fi derulate în comunităţile de romi. Pe lângă instituţiile statului, numeroase ONG-uri şi asociaţii se zbat pentru a-i integra “palpabil” în rândul cetăţenilor care au o ocupaţie, un loc de muncă. Legal. Până acum, eforturile s-au cam dovedit a fi în zadar.
Multe piedici şi… împiedicaţi
Dacă, spre exemplu, Ministerele Muncii şi Incluziunii Sociale, Educaţiei şi Cercetării au strategii clare care privesc populaţia de romi, iată că şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, prin Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală (RNDR), încearcă – fără nici o exagerare – marea cu degetul. Cu unele excepţii. Şi de data aceasta birocraţia este cea care “ucide” entuziasmul, ca să nu mai punem la socoteală lipsa educaţiei, ignoranţa sau stilul de viaţă al celor vizaţi. În cazul de faţă – romii. “Va fi foarte greu să ajungem cu proiecte la ei. Noi am încercat, din păcate nu am reuşit. Programul actual (n.r. – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală PNDR) a fost făcut sub presiunea unor priorităţi, care sunt mai mult sau mai puţin priorităţi cu adevărat. Mai avem mult de recuperat, dar asta presupune educaţie, deschidere şi idei…”, recunoaşte Achim Irimescu, secretar de stat în MADR
Romii nu vor pământ
RNDR a organizat la Sinaia, în zilele de 8 şi 9 august a.c., conferinţa tematică “Dezvoltarea rurală – oportunităţi de sprijinire a minorităţilor rome”, la care au participat reprezentanţi ai Guvernului României, ai MADR şi Comisiei Europene – Directoratul General pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi cel pentru Ocuparea Forţei de Muncă, ai Agenţiei Naţionale pentru Romi, asociaţii, fundaţii şi Grupuri de Acţiune Locală din ţară, dar şi din Irlanda, Bulgaria, Italia, Spania şi Ungaria. Cu toţii au încercat, prin pârghiile existente, să pună laolaltă analizele, studiile de caz, ideile, strategiile şi experienţele naţionale, precum şi ale celorlalte state membre, pentru a veni în sprijinul romilor. Pe parcursul celor două zile, au avut loc şi ateliere de lucru pe Măsurile 1.4.1 – agricultura de semisubzistenţă şi 3.1.2. privind susţinerea meşteşugurilor.
“Din păcate, despre intenţia acordării de teren agricol pentru cei care doresc să practice agricultura… nu pot spune că ne-am confruntat cu astfel de solicitări. Repet, noi ne adresăm direct şi etniei rome, prin proiectele acordate cu prioritate pe Măsura 3.1.2. privind meşteşugurile în mediul rural. Ca să fiu sincer, sesiunea în care am acordat prioritate proiectelor meşteşugăreşti este recentă, în altă ordine de idei trebuie să fim conştienţi că pentru etnia romă este chiar mai dificil decât pentru restul populaţiei să le acceseze. În general, programele de dezvoltare rurală prevăd proiecte la care, şi acolo unde este finanţarea 100%, ai nevoie de cunoştinţe şi de consultanţă. E nevoie de o bună informare a celor care accesează fondurile europene. Apoi, cele mai multe măsuri, desigur, vizează cofinanţare, deci intervine aspectul financiar”, a afirmat secretarul de stat Achim Irimescu.
“Suntem doar cu mâna-ntinsă”
Pe de altă parte, „şi noi, romii, suntem de vină pentru situaţia în care ne aflăm astăzi şi ar trebui să ne asumăm acest lucru. Este foarte important să ne asumăm că nu suntem cetăţeni activi, contribuabili, că întotdeauna suntem doar cu mâna-ntinsă, ca să cerem. Cât despre fondurile europene, de milioane de euro, ne uităm tot după ciordeală – scuzaţi-mi limbajul –, dar este adevărat”, a pus punctul pe… „idei” Damian Drăghici, consilier de stat din partea Guvernului şi, recent, “vocea” României la Bruxelles pe problemele minorităţilor.
Acesta a mai afirmat că şi ONG-urile ancorate în proiecte de acest gen ar trebui să fie “curate” şi să se implice pentru motive “clare”, “dacă vrem să facem ceva pentru noi, pentru societate, la nivel local, la nivel regional, naţional şi pentru Europa”. “Ar trebui, în primul rând, să ne asumăm cu cine stăm la masă, deci trebuie să ştim următoarele lucruri: ONG-urile cu care colaborăm, vor fi şi ele identificate corect, pot colabora cu administraţia locală, cum se poate face acest lucru? Pentru că lucrurile stau cam aşa: dacă eu stau la o masă alături de un om faţă de care am prejudecăţi, că e trişor, că a furat din fonduri europene, cum pot să gândesc că de data aceasta el va fi curat şi va lucra corect? Trebuie găsită o cale nouă, o a treia cale, prin care să alegem experţi locali care vor să se implice din pasiune, făcând lucrurile cu adevărat profesionist. Dacă le faci pentru buget, când se termină banii, pleci acasă”, şi-a exprimat Drăghici punctul de vedere.
Rezultat final… zero la zero
Întrebat cum va fi posibil ca romii să depună proiecte pe Măsurile de dezvoltare rurală pe care Ministerul le are în derulare, în condiţiile în care “90% din populaţia acestei minorităţi nu ştie să scrie şi să citească, Achim Irimescu a răspuns că cineva ar trebui “să intervină în informarea lor” şi că MADR-ul nu a reuşit să facă acest lucru: “Procesul a tot fost tergiversat. Fără educaţie nu se poate face nimic… Noi nu am reuşit să facem nimic. Pe agricultură şi dezvoltare rurală am absorbit 45% din fondurile alocate de UE. Eu nu mă declar mulţumit, pentru că o mare parte din bani nu s-au cheltuit pe proiecte, ci s-au dat bani pur şi simplu. Crearea meşteşugurilor este o măsură care, spre exemplu, ar permite, dar nu avem încă o accesibilitate foarte bună, dezvoltarea în acest sens. RNDR a pornit foarte târziu la noi, abia la sfârşitul anului 2011”, a conchis acesta.
