Ca voinţă politică şi mă refer la rezultatul rundelor prelungite de negocieri, între liderii PSD şi PNL, partide aflate la guvernare, se prefigurează deja decizia ca alegerile locale să se defăşoare concomitent cu cele europarlamentare, la 9 iunie a.c.. Se mai negociază detaliile, dar în principiu cam aşa stau lucrurile, reamintindu-se de modelul vechi de alianţă USL. Odată luată menţionata decizie, fiindcă negocierile nu s-au terminat, aceasta va trebui să treacă prin Parlament, întrucât alegerile locale se devansează, ele având ca „scadenţă” luna septembrie, când se împlinesc 4 ani de la precedentele şi expiră mandatele aleşilor locali. Liderii coaliţiei de guvernare îşi negociază şi sferele de influenţă la nivel local, încercând să contureze o strategie comună şi în privinţa împărţirii consiliilor judeţene şi a candidaturilor pentru marile oraşe. Craiova nu intră în discuţie. Se spune, că PNL ar fi dispus să ofere social-democraţilor candidatura la Capitală, dar în niciun caz candidatura la alegerile prezidenţiale. Pe seama alegerilor locale, de regulă importante, va creşte şi participarea la vot pentru cele europarlamentare, care anul acesta vor trezi un plus de interes, după valurile de proteste ale agricultorilor din nu puţine ţări europene care au dat frisoane Bruxelles-ului, catalizând speranţele extremei-drepte. Insolitul alegerilor locale şi europarlamentare din acest an derivă din faptul că principalele partide politice (PSD şi PNL) –prin poziţionarea în sondaje- se află împreună la guvernare, dar paradoxal în opoziţie în teritoriu, o moştenire de la fostul lider liberal, Ludovic Orban, care le-a interzis în 2020 liderilor locali orice coabitare cu social-democraţii. Cum lucrurile au avut evoluţia cunoscută liberalii, mă refer la cei doljeni, au rămas cu buzele umflate, fiindcă sacii în căruţă i-au urcat alţii. Cum în politică s-au văzut şi se văd destule bizarerii, nimic nu mai surprinde. Treceri de la unii la alţii, botezate cu umor încă din interbelic „fripturism”, reveniri pocăite, în fine în tot ce ştim, „spiritul de sacrificiu” rămânând acelaşi. E un spectacol prea vechi, ca să mai dezguste. Îl au din păcate şi alţii, nu e un fenomen politic românesc. Cum de regulă la alegerile locale contează mai puţin apartenenţa politică, şi covârşitor are importanţă candidatul la funcţia de primar, în rare cazuri deţinătorii mandatului –mai ales când au mai şi făcut ceva din făgăduinţe-, pierd în faţa unuia sau altuia dintre contracandidaţi. Acesta fiind contextul, la Dolj, social-democraţii sunt pe cai mari. Contând pe un număr sporit de primării recâştigate, au prima opţiune şi la redobândirea funcţiei de preşedinte al Consiliului Judeţean. Liberalii vin cu şansa a doua, nu este deloc exclus să se apropie de social-democraţi prin negocieri recomandate de Centru, şi împreună să asigure o administraţie publică deplin funcţională, coerentă peste tot, concretizată în proiecte şi tot ce ştim. De altfel nici nu ştim ce-i mai desparte pe unii de alţii în plan doctrinar. Cum fiecare tabără îşi are propriile strategii, este prematur să ne hazardăm. Cert este însă, că atât PSD cât şi PNL văd în AUR şi USR principalii adversari politici, cu care nu vor negocia, decât în cazuri extreme. Hulit de nu puţini, dar fără motive clare, fostul USL –reeşapat-, va redeveni viabil.
