Retrocedarea şi efectele secundare, la care te doare capul!

0
171

S-a retrocedat haotic, aiurea, în desconsiderarea legii, şi anul trecut s-a venit cu o altă lege (nr.165/2013) privind măsurile pentru finalizarea procedurilor de restituire în natură sau prin echivalent, după o lungă istorie încărcată de abuzuri. Nelipsite şi la Dolj. Premierul Victor Ponta a spus clar şi răspicat că este împotriva samsarilor. Părea şi convins de ceea ce spunea. Fiindcă ăstea-s anecdote. Deşi multe nu mai sunt de făcut, poate că ar fi bine să o spunem clar: ideea de restituire in integrum a unor proprietăţi confiscate cu o jumătate de secol în urmă, culmea fiind atinsă după mini-revoluţia portocalie, cu Tăriceanu, Băsescu, Macovei în frunte, prin Legea nr.247/2005, asumată, a fost o prostie imensă şi rotundă. Mulţi credeau, de la bun început, că îi aşteaptă o viaţă nouă post-decembristă, nu recuperarea „paradisului pierdut” interbelic, când se „lăfăia în bunăstare şi prosperitate” tot neamul românesc. Şi metastaza s-a instalat. Unii cetăţeni au fost abuzaţi şi despăgubirea era necesară. Hotărât lucru. Dar, printr-un sistem clar de despăgubiri şi cu limite superioare transparente. S-a dorit însă refacerea lumii interbelice, cu luminile şi umbrele ei. Mai mult umbre. Aşa au apărut, fără să întârzie, şi samsarii imobiliari, declanşându-se o furioasă comercializare de drepturi succesorale şi retrocedări halucinante, în dispreţul legislaţiei existente. La mare căutare au devenit decedaţii, nu vii. S-a vorbit de „Comisia Călăraşi”, o comisie parlamentară de anchetă care să verifice circumstanţele cumpărării unei suprafeţe de teren (circa 300 de hectare) de către fiica cea mare a preşeedintelui Traian Băsescu, în comuna Nana. În context, o „Comisie Dolj” ar fi realemente binevenită, deşi după două comisii de verificare, una din partea Ministerului Agriculturii (Corpul de Control al ministrului) şi alta a Ministerului Administraţiei şi Internelor (Direcţia Generală Control şi Audit Intern), decidenţii Prefecturii Dolj, care conduceau Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi-au dat coate, făcându-şi discret cu ochiul. Şi era jale mare prin actele de verificare. Când actualul reprezentant al Guvernului, Marius Deca, a fost paraşutat în funcţia actuală, „băieţii descurcăreţi” l-au cântărit repede, fiindcă era… ce trebuia: om aparent de treabă, fără vreo slujbă concludentă anterior, de la care să se revendice în administraţia publică locală, lipsit de subtilitate juridică, deloc bănuit de vreo contingenţă cu pachetul de legi funciare în vigoare şi de autoritatea morală de a-i întreba pe subalterni: „Bă, ce dracu’ aţi făcut?”. Şi motive existau, cum se spune, cu carul! Şi la unul dintre ele ne vom referi, fiindcă este realmente de competenţa organelor abilitate ale statului.

Când amatorii sunt… şmecheri

Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prezidată, conform legii, de reprezentantul Guvernului în teritoriu, a lăsat în dese rânduri impresia că este formată din amatori… şmecheri. Aidoma unor frizeri care fac stomatologie. Că toate hotărârile ei vizând grăbirea destructurării SCDA Şimnic – ţintă predilectă – au căzut ca popicele lovite de bile prin instanţele de judecată, n-a contat. Caz fără precedent. Şi, mai mult, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, prin forme clare şi cristaline de abuz în serviciu, s-a „dat bătaie” înainte. Astfel, hotărârea Comisiei judeţene pentru aplicarea Legii 247/2005 care prevedea trecerea suprafeţei de 565,86 ha de la SCDA Şimnic, adică din domeniul public al statului în domeniul privat al comunei Şimnicu de Sus, pentru punerea în posesie a „persoanelor îndreptăţite”, a căzut în instanţă, pe motivul nerespectării prevederilor Legii 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare. Mai întâi la instanţa de fond (Sentinţa Civilă nr.2141/10.02.2009 a Judecătoriei Craiova), apoi la instanţa de recurs, care a menţinut sentinţa ca definitivă şi irevocabilă (Decizia Civilă nr.116/15.05.2009). Comisia judeţeană a ignorat dispoziţiile legale şi a continuat să emită acte subsecvene de validare, respectiv aprobarea procesului verbal de delimitare (HCJ nr.1351/23.09.2008), eliberând titluri de proprietate şi aprobând planuri de parcelare în perimetre despre care se ştia că nu erau derobate de orice sarcină, fiind şi domeniul public al statului. Cum se cheamă asta altfel decât abuz în serviciu, fapt incriminat de lege? La poziţia 45 din Anexa 29 la HCJ nr.1262/6.08.2008 erau înscrişi Bratu Ştefan şi Bratu Gheorghe, ambii în viaţă, cu suprafaţa de 32,98 ha, pe numele acestora eliberându-se TDP-urile cu nr.11490/14.10.2008 şi nr.12239/27.10.2008, identificându-se tarlaua şi parcela, de către Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, cu concursul nemijlocit al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj (OCPI), deşi precizările exprese ale legii nu permiteau aşa ceva. Nu le mai reiterăm. Am făcut-o cu alte ocazii. Titlurile de proprietate se emit celor îndreptăţiţi de lege doar în momentul în care terenul revendicat nu face obiectul vreunei acţiuni judecătoreşti şi dacă se întâmplă acest lucru se aşteaptă soluţia definitivă. La datele de 27.10.2008 şi 14.10.2008, când s-au eliberat TDP-urile menţionate, se avea „cunoştinţă” de plângerea formulată împotriva hotărârii comisiei judeţene şi, conform prevederilor art.6 al.2 din Legea 1/2000, coroborate cu dispoziţiile art.57 din Legea 18/1991, se suspenda executarea. Acest detaliu a fost menţionat de toate instanţele din ţară pe la care s-a făcut turism de către cei implicaţi, dar o asemenea teză nu avea căutare la Prefectura Dolj. Despre comicii care populează actuala comisie de aplicare a Legii 165/2013, cu altă ocazie. Ei, legea!

Jocuri imobiliare prin „procură specială”

Bratu Gheorghe şi Bratu Ştefan din Craiova, din motive de ei ştiute, au împuternicit-o prin „procură specială” pe o anume mandatară, Neagu Florentina Emilia, din Craiova, să le reprezinte interesele la Primăria Şimnicu de Sus, Prefectura Dolj, Administraţia Financiară, instanţele judecătoreşti în vederea obţinerii titlului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 32,93 ha, pe un amplasament convenabil, şi să-l vândă domnului Silvian Cristescu, în condiţiile contractului de promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.138/31.01.2008 de un notar public din Craiova. Ceea ce s-a şi întâmplat. După ce TribunalulTimiş (Decizia civilă nr. 1412/R-6 decembrie 2012) – unde fusese strămutată cauza – a respins calitatea procesuală a SCDA Şimnic, care solicitase anularea TDP-urilor menţionate, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, pentru Ministerul Finanţelor Publice, ca reprezentant al statului român, a chemat în judecată Comisia judeţeană Dolj de aplicare a Legii 1/2000, Comisia locală Şimnicu de Sus, pe Bratu Gheorghe şi Bratu Ştefan, Cristescu Silvian şi Cristescu Elena şi a solicitat, la rândul său, nulitatea absolută a TDP nr.12239/27.10.2008, precum şi a procesului verbal de punere în posesie, de asemenea a tuturor actelor subsecvente încheiate, respectiv contractele de vânzare-cumpărare (nr.1352/30.10.2008 – pentru terenul din T127 P3, nr.1513/2008 – pentru terenul din T128 P1 şi P2, nr.1494/9.12.2008 – pentru terenul din T127 P1793, precum şi pentru celelalte suprafeţe de teren). Fiindcă se întâmplase o altă minune. Anul trecut, pe data de 15 februarie, Silvian Cristescu şi Elena Cristescu, în calitate de vânzători, au înstrăinat numiţilor Irimia Roxana, administrator principal la SC Logano SRL Craiova, şi Lica Dorin Iulian, din Craiova, prin act notarial, suprafaţa de 460 metri în T127 P1783, teren în extravilanul comunei Şimnicu de Sus. În acţiunea formulată de DGFP Dolj apar şi numele lui Şchiopu Dragoş Florian şi Ilinca Ştefan, ambii din Craiova, şi ei promitenţi „cumpărători” de terenuri de la Silvian Cristescu şi Elena Cristescu. Povestea este realmente încâlcită şi s-a dorit să fie aşa, de către regizorii ei. Ce spunea premierul Victor Ponta? A, ne-am reamintit: e categoric împotriva samsarilor.