Tenorul Fabio Armiliato, la Craiova: De la scena operei la… scena dușului în filmul lui Woody Allen!

Lucrări celebre, care figurează în repertoriul curent al teatrelor de gen, mereu jucate în această formulă, „Cavalleria Rusticana” de Pietro Mascagni și „Paiațe” de Ruggero Leoncavallo revin în programul de spectacole al Operei Române Craiova, după aproape doi ani. Reprezentaţiile vor avea loc sâmbătă, 11 mai 2019, de la orele 19.00, respectiv 20.00, pe scena Cercului Militar, în interpretarea Orchestrei și Corului instituției, sub bagheta dirijorilor Marius Hristescu și Lorenzo Bizzarri (Italia).

Distribuțiile sunt cu totul speciale, din ele făcând parte, alături de artiști craioveni, patru invitați italieni și alți trei din București. „Sunt două reprezentații destul de costisitoare și nu ne-am putea permite, jucându-le atât de rar, să venim cu distribuții mediocre. Căutăm, pe cât posibil, să aducem interpreți valoroși, să atragem publicul, să îl încântăm și să-l fidelizăm spectacolelor de operă”, spune Antoniu Zamfir, managerul Operei Române Craiova.

Revine la Craiova, cu acest prilej, Fabio Armiliato, unul dintre cei mai importanți tenori ai scenei internaționale de operă, apreciat pentru vocea sa, pentru registrul său înalt și pentru muzicalitatea înnăscută, dar și pentru interpretările dramatice și carisma care definește personajele sale. Publicul l-a mai putut asculta, anul trecut, în tradiționalul spectacol de Crăciun al Operei Române Craiova, iar acum îl va regăsi în rolul Canio din „Paiațe”, personaj pe care artistul îl consideră „foarte interesant din punct de vedere muzical”. O poveste de dragoste înfocată, cu pasiuni şi trădări, între arlechini uneori zâmbitori, alteori triști…

În România, în schimb, Fabio Armiliato a venit de nenumărate ori, în 2009 participând la Festivalul Internațional „George Enescu”, iar în 2018, la Gala Premiilor Operelor Naționale Române, de la Iași. Mărturisește că se simte bine aici – are prieteni, se bucură mereu de ospitalitate și gustă cu plăcere bucătăria românească, mai ales sarmalele!

În interviul pe care ni l-a acordat în exclusivitate, tenorul Fabio Armiliato a vorbit despre operă, „o mare pasiune, care dă un sens întregii mele vieți”, despre cariera sa, ca și despre una dintre cele mai senzaționale experiențe pe care le-a trăit: să cânte operă sub duș, într-un film al celebrului regizor Woody Allen! Este vorba despre „To Rome with Love” / „Din dragoste pentru Roma”, o coproducție SUA – Italia – Spania (2012), în care, între alții, i-a avut parteneri de scenă pe actorii Alec Baldwin, Penelope Cruz, Judy Davis și Ornella Muti. Filmul, în care tenorul cântă și o arie din „Paiațe”, i-a adus o extraordinară popularitate, chiar și în rândul celor care nu sunt pasionați de operă!

– Interviu cu tenorul FABIO ARMILIATO (Italia) –

– Nu îmi permit să vă întreb cum stați cu dragostea, nici dacă împărtășiți gelozia feroce a lui Canio. Dar vă întreb cum vă place acest rol din „Paiațe”, pe care îl veți interpreta în curând și la Craiova?

– Nu am interpretat foarte des rolul lui Canio în prima parte a carierei mele, în schimb am cântat foarte mult în „Cavalleria Rusticana”, în special la Metropolitan Opera din New York. Și asta deoarece nu e ușor de „asimilat” din punct de vedere teatral. În viața particulară mă simt o persoană foarte elegantă și nu mă pot plia în prea mare măsură pe acest rol așa cum a fost el conturat de libretist. De-aici reticența de a-l interpreta. Este un personaj foarte interesant din punct de vedere muzical, asupra căruia poți avea viziuni diverse. Figura lui Canio, conducător al unei companii artistice, este foarte dură, ceea ce nu îl face foarte iubit. Iar eu încerc altă abordare, să îi evidențiez și latura sentimentală. Am cunoscut în istoria teatrului italian personaje care erau foarte simpatice pe scenă, dar foarte dure, rezervate, mai  puțin amabile, chiar violente în realitate. Încerc cumva să „adaptez” personajul la personalitatea mea.

– Una dintre cele mai senzaționale experiențe pentru dvs., după cum ați declarat, a fost să faceți parte din distribuția filmului „To Rome with Love”, în regia marelui Woody Allen. Un film în care ați cântat sub duș o arie din „Paiațe” și care v-a adus o popularitate fantastică, chiar și în rândul celor care nu sunt pasionați de operă. Cum a fost trecerea de la scena operei la… scena dușului?

– Ideea lui Woody Allen de a aduce un omagiu Italiei și ideii de belcanto s-a materializat prin această scenă, într-o oarecare măsură distractivă, cu un tenor care nu este profesionist, dar are o voce incredibilă și și-o exersează acasă, sub duș, unde toată lumea cântă și se crede artist. Woody Allen avea de peste zece ani această idee, care s-a dovedit a fi genială. A găsit în mine personajul pe care îl căuta, deși, ca regizor, putea să găsească orice alt actor și să folosească o înregistrare cu vocea lui Pavarotti. Pentru mine a fost o experiență incredibilă, într-adevăr! Woody Allen are un foarte mare respect pentru operă. A lăsat la latitudinea mea alegerea fragmentelor muzicale pe care să le cânt în film și am ales și „Paiațe”. Mulți au întrebat apoi de ce nu s-ar putea crea și în operă o astfel de regie! Scena este, subtil, și o critică, o ironie pe care Woody Allen o face la adresa producțiilor de operă foarte moderne. Se referea la „Tosca” într-o cabină telefonică sau „Rigoletto” în care totul este alb… Experiența în film a fost extraordinară și mi-a creat o popularitate, într-adevăr, dincolo de lumea operei.

– Aveți o carieră de succes. Ați cântat în cele mai mari teatre din lume, iar în ultimii ani nu ați ocolit nici România și, iată, nici Craiova. Cu ce impresii ați plecat, cu ce gânduri reveniți?

– M-am simțit bine aici. Am găsit o țară care mereu este în creștere, am găsit ospitalitate și o mare atenție pentru cultură. De asemenea, am foarte mulți colegi și prieteni români, cu unii am cântat împreună. Mă simt foarte apropiat de ei, poate și pentru faptul că limbile română și italiană creează o punte ușor de trecut când e vorba de prietenii. I-am cunoscut pe tenorul Corneliu Murgu, soprana Angela Gheorghiu, mezzosoprana Mariana Cioromila, basul Marcel Roșca… Îmi place mult și bucătăria românească, îmi plac sarmalele!

– În România fiind, ați apreciat public că opera este forma de artă cea mai complexă: înseamnă teatru, dramă, muzică, balet, regie, costume, toate îmbinate într-un spectacol live! Cum este să trăiești o astfel de viață, dedicată lucrărilor lirice și scenei? Uneori nu este copleșitor acest efort?

– Obositoare sunt drumurile și valizele! Opera este, înainte de toate, o mare pasiune, care dă un sens întregii mele vieți. Mai întâi, este nevoie de studiu asiduu ca să te cunoști pe tine însuți. Apoi e profesia, care te învață să respecți tradiția a ceva ce dăinuie de peste 400 de ani. Este, deci, o responsabilitate. Iar când reușești să îți faci o carieră, această responsabilitate devine și mai mare, întrucât publicul te cunoaște și are așteptări din ce în ce mai mari de la tine. Și mai este ceva: responsabilitatea de a da mai departe această artă nemuritoare, de a face tinerii să se îndrăgostească de acest gen muzical. Opera are și o valoare educativă. Într-adevăr, este efort, este oboseală, dar recompensă sunt aplauzele publicului, este afecțiunea lui, este bucuria de a împărți viața ta cu alții.

– Încotro vă îndreptați după „Paiațe” și după Craiova? Și… când veți reveni aici? Apropo, cum vă place orașul?

– Eu sper să revin destul de repede! A fost a doua oară când am ajuns la Craiova, am vizitat centrul vechi, cu frumoasa lui arhitectură. Mi-aș fi dorit să ajung și la Castelul lui Dracula de la Bran, dar nu am reușit, din cauza programului, a repetițiilor. Aștept o altă ocazie… Odată reîntors în Italia, voi relua un spectacol pe care l-am creat, ce unește opera și tangoul: „RecitalL CanTANGO”. Va avea două reprezentații: una în apropiere de Verona, cealaltă la Varna, în Bulgaria. Apoi voi cânta în „Paiațe” la Parma, în iunie, și în SUA, la Portland, unde voi reveni după o perioadă destul de lungă. Și… mai am în program multe alte concerte!

Fabio Armiliato s-a născut la Genova, unde a absolvit Conservatorul „Niccolo Paganini”. Debutul său în „Simon Boccanegra” de Verdi l-a propulsat rapid, marcându-i începutul carierei și făcându-l să preia cele mai importante roluri din mai multe teatre celebre din lume, precum Metropolitan Opera din New York, Teatro alla Scala din Milano, L’Opéra de Paris, Opera din San Francisco, Teatro Real din Madrid și Wiener Staatsoper.

***

Ruggiero Leoncavallo a început lucrul la „Paiațe” / „Pagliacci” în urma anunţării unui concurs milanez al operelor într-un singur act, la care a participat şi compozitorul Pietro Mascagni, care a câștigat, cu „Cavalleria Rusticana”. Pentru că nu a respectat regula de bază şi a scris o operă în două acte, Leoncavallo a fost descalificat. Însă această decizie nu a afectat dorinţa compozitorului de a prezenta opera sa publicului. Astfel, doi ani mai târziu, la 21 mai 1892, la „Teatro Dal Verme” din Milano a avut loc premiera „Paiaţe”, care a cunoscut un succes extraordinar, devenind cea mai renumită operă a compozitorului. Acțiunea are loc în satul Montalto din Calabria (sudul Italiei), la 15 august 1865. Se pare că tragica întâmplare a fost reală, petrecându-se în Calabria (Italia), iar judecător la condamnarea actorului ucigaș a fost însuși tatăl compozitorului.

În distribuția spectacolului Operei Române Craiova, de sâmbătă, 11 mai 2019, ora 20.00: Fabio Armiliato (Italia) – Canio; Renata Vari – Nedda; Ioan Cherata – Tonio; Alessandro D‘Acrissa (Italia) – Beppe; Francesco Baiocchi (Italia) – Silvio; Dragoș Drăniceanu, Petrișor Efrem – Țărani.

***

«Într-un sat poposește, întâmpinată cu entuziasm de țărani, o trupă de teatru ambulant, alcătuit din Tonio clownul, Peppe și cuplul Canio (șeful trupei) – Nedda, tânăra lui soție. Toți se tem de gelozia feroce a lui Canio, totuși Tonio îi declară tinerei femei iubire. Respins cu dispreț, Tonio promite să se răzbune. Rămasă singură, Nedda îl așteptă pe tânărul Silvio, care i-a promis să o elibereze de tirania lui Canio. Tonio îi spionează și îl avertizează pe Canio că, după spectacol, Nedda îl va părăsi. Nebun de gelozie, Canio îmbracă haina de paiață. Spectacolul începe, dar după ce Peppe – Arlechin își cântă serenada, Canio începe să confunde situația din piesă cu propriul destin, insistând să afle cine este amantul Neddei. Femeia refuză cu îndărătnicie orice răspuns, căzând sub lovitura de cuțit a lui Canio. Silvio, încercând să o salveze, are aceeași soartă. Drama se încheie cu celebra replică a lui Canio rostită în fața publicului înmărmurit: „Comedia s-a sfârșit!”». (Grigore Constantinescu – „Splendorile operei”)

***

Drama pe care o trăiesc personajele din opera „Cavalleria Rusticana” se petrece într-un sat din Sicilia chiar în ziua de Paşte, la sfârşitul anilor 1890. Libretul, inspirat după nuvela scriitorului Giovanni Verga, este creat de Giovanni Targioni-Tozzetti și Giovanni Menasci. Prima reprezentație a avut loc la Teatrul Costanzi din Roma, în anul 1890. Pietro Mascagni a compus această operă la îndemnul libretistului, după ce se publicase în revista „Teatro Illustrato” un concurs componistic de opere într-un act desfășurate într-un decor unic. În câteva luni, opera era creată. Mascagni a aflat că este câștigătorul concursului. Astfel, opera a fost imediat pusă în scenă, jucându-se de câteva ori la rând cu mare succes.

În distribuția spectacolului Operei Române Craiova, de sâmbătă, 11 mai 2019, ora 19.00: Adriana Dumitriu (București) – Santuzza; Raluca Ciocă (București) – Lola; Gianni Leccese (Italia) – Turiddu; Francesco Baiocchi (Italia) – Alfio; Adriana Alexandru (București) – Mamma Lucia.