9 mai, ziua în care Platini a spus adio fotbalului!

0
210

Michel-Platini-009Michel Platini nu va asista la deschiderea Euro 2016, din 10 iunie, a cărei organizare, în Franţa, i se datorează în exclusivitate ca preşedinte al UEFA. Tribunalul arbitral al sportului de la Lausanne, cea mai înaltă jurisdicţie sportivă, de a cărui decizie se legau toate speranţele, a redus doar suspendarea de 6 ani, din toate activităţile legate de fotbal, dictată anterior de Comitetul de etică a FIFA, la 4 ani. În urmă cu un an încă nu se decisese să candideze pentru a deveni preşedinte al FIFA, dar era “stăpân pe situaţie”. A anunţat, ieri, printr-un comunicat “demisia sa din funcţia de preşedinte al UEFA“, urmând a continua lupta în instanţele elveţiene. În centrul dezbaterii, după cum se ştie, se află o plată de două milioane franci elveţieni (1,8 milioane euro) făcută în 2011 de FIFA, pentru a remunera o activitate a sa, de consilier, în folosul lui Sepp Blatter, pe atunci preşedinte, încheiată în 2002 fără contract scris. O afacere dezvăluită în septembrie anul trecut, după lansarea imensului scandal de corupţie, care a bulversat instanţa mondială şi a precipitat căderea celor mai puternici oficiali ai planetei fotbal. Michel Platini şi Sepp Blatter au afirmat în permanenţă că s-au aflat într-un contract oral, care este recunoscut în Elveţia. Dar argumentul nu a convins justiţia internă a FIFA şi la 21 decembrie anul trecut i-a suspendat pe cei doi bărbaţi din toate activităţile legate de fotbal pe 8 ani, sub învinuirea de abuz de încredere, conflict de interese şi gestiune incorectă. Formaţiunea arbitrală, în componenţa prof. Luigi Fumagalli – preşedinte – (Italia), prof. Jean Paulsson (Franţa) şi prof. Bernard Hanotiau (Belgia), după audierea de la sediul TAS la 29 aprilie a.c., timp de opt ore, a constatat existenţa unui contract de muncă valabil între Michel Platini şi preşedintele FIFA, convenit în 1999, cu un salariu anual de 300.000 franci elveţieni. Acest contract a fost executat, spun părţile, şi a luat sfârşit în 2002, când Michel Platini a devenit membru al Comitetului executiv al FIFA. Legitimitatea vărsământului de 2 milioane franci elveţieni, efectuată la opt ani de la încetarea raporturilor de muncă, nu a convins, arbitrii ajungând unanim la concluzia că Michel Platini a obţinut un avantaj, violând art. 20 din Codul etic al FIFA. S-a mai reţinut, menţionează comunicatul către media al TAS, că Michel Platini s-a făcut vinovat de un conflict de interese, violând art. 19 al Codului etic al FIFA. Suspendat pentru patru ani prin decizia TAS şi o amendă de 60.000 franci elveţieni în loc 80.000 de franci, Michel Platini a primit susţinerea a numeroşi prieteni apropiaţi, majoritatea foşti coechipieri, precum Alain Giresse sau Noel le Gaet preşedintele FFF, care mai degrabă e dispus să creadă că e vorba de neglijenţă şi nu de altceva. Afacerea Blatter – Platini a însemnat un an de criză. A început la 27 mai 2015, când 7 oficiali FIFA, acuzaţi de corupţie, au fost arestaţi la Zurich şi încarceraţi cu două zile înaintea alegerii preşedintelui FIFA, moment tumultos, în care Michel Platini i-a cerut lui Sepp Blatter să demisioneze, susţinându-l deschis pe prinţul Ali al Iordaniei. Aparent, Michel Platini a pierdut totul. Decizia TAS, luată în unanimitate, pune punct final unei bătălii politico-juridice care durează de opt luni. Aproape obligat să candideze la succesiunea patriarhului elveţian, fostul jucător emblematic al Hexagonului a declarat forfait la 7 ianuarie a.c., dând undă verde secretarului său general, Gianni Infantino, mâna sa dreaptă, să preia coroana FIFA. Pentru Comitetul de etică al FIFA, extrem de ostil, Michel Platini a fost plătit în 2011 pentru a-l susţine pe Sepp Blatter la alegerea acestuia, pentru un al patrulea mandat. La 20 octombrie 2015, Dominico Scala, şeful comitetului de audit şi confruntare al FIFA, i-a acuzat pe Sepp Blatter şi Michel Platini de falsificarea conturilor contabile, suma de două milioane franci elveţieni nefigurând în conturile instanţei internaţionale. Numai că o factură, în legătură cu mult discutatul vărsământ, în 2011, este parafată, în epocă, de însuşi Markus Kattner, actualul secretar general ad-interim al FIFA. Oricum, rivalitatea grupurilor de interese s-a dovedit teribilă. Avocaţii Comitetului de etică al FIFA afişau ieri satisfacţie deplină la pronunţarea sentinţei TAS. În locul lui Michel Platini ar urma să succeadă fie olandezul Michael van Praag, fie portughezul Fernando Gomez, printre pretendenţii cei mai vizibili. Vehiculate sunt şi numele spaniolului Angel Maria Villar şi grecului Theodore Theodoridis. Dar, cazul nu este închis definitiv, fiindcă Michel Platini nu se resemnează. Nu capitulează, ca să fim în ton cu simbolistica istorică a zilei de ieri. La 29 aprilie 1986, la vârsta de 32 de ani, în Parc de Princes, contra Islandei, Michel Platini susţinea ultimul joc pentru “albaştri”. Şi-a servit ţara prin fotbal, spunea în cartea sa de memorii “Ma vie comme un match“, ca nimeni altul. La 17 mai 1987 marca ultimul gol, pe o vreme ploioasă, pentru Juventus Torino şi punea capăt unei cariere fotbalistice, fără egal. Apropiaţii săi spun că icoana de 60 de ani a fotbalului francez, care a condus UEFA din 2007, nu merita un asemenea scenariu. Michel Platini s-a aflat pe Heysel la 29 mai 1985, s-a aflat în teren, când Harald Schumacher l-a agresat pe Patrick Battiston, la Sevilla, în 1982, într-o partidă memorabilă, şi a cunoscut, ca nimeni altul, un singur drog: fotbalul. A câştigat mulţi bani, dar nu asta e problema, ci una de boţire a imaginii unui reper fotbalistic, pe care Michel Platini nu o acceptă.